CURCUBEUL

Curcubeul este un fenomen optic care apare când lumina Soarelui suferă fenomenele de refracţie, reflexie şi difuzie la întâlnirea cu picăturile de apă din atmosferă; are aspectul unui imens arc multicolor desfăşurat pe cer. La contactul cu un strop mărunt de apă, lumina albă este descompusă în frecvenţe individuale corespunzătoare culorilor din spectrul vizibil, prin refracţie, la fel ca la intrarea într-o prismă optică. O parte din lumina din interiorul picăturii de apă este reflectată la contactul cu marginea opusă a stropului de apă, iar o alta se descompune încă o dată la momentul ieşirii din picătura de apă, amplificând separaţia culorilor, aşa cum se vede din imaginea de mai jos.

Pentru a fi martorii unui asemenea fenomen optic este nevoie să fie îndeplinite două condiţii. În primul rând este nevoie ca observatorul uman să fie poziţionat între Soare şi picăturile de apă. Stropii mărunţi de apă pot proveni fie de la ploaie, fie din aburul unei cascade sau chiar de la gura unui pulverizator al unui furtun de grădină. A doua condiţie este ca unghiul pe care Soarele, stropii de apă şi ochii observatorului îl formează să fie în intervalul 40o-42o. De aceea este nevoie ca fenomenul să se producă în dimineţile sau după-amiezele însorite imediat după ploaie. Ordinea culorilor dintr-un curcubeu este de la lungimi de undă mici în arcul exterior la cele mari în arcul interior. Succesiunea culorilor de la exterior spre interior este următoarea: roşu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo, violet (ROGVAIV).

Curcubeul poate fi văzut doar atunci când stai cu spatele la soare (iar picăturile de apă care refractă lumina soarelui – pentru că astfel se formează fenomenul optic pe care îl numim “curcubeu” – se află în fața ta).

Centrul unui curcubeu este întotdeauna indicat de chiar umbra ta. Curcubeul este, de fapt, un cerc de lumină, însă, întrucât cei mai mulţi oameni văd curcubeul de pe pământ, acesta pare a fi doar un arc sau un semi-cerc. Toate curcubeiele ar fi complet rotunde, numai că suprafaţa terestră este un obstacol de netrecut în calea completării cercului. Totuşi, dacă observatorul se află la foarte mare altitudine, de exemplu într-un avion, curcubeie circulare pot fi văzute atunci când unghiul format de Soare, picăturile de apă şi avion este între 40o şi 42o. În acest caz curcubeul este orizontal, adică paralel cu solul, neputând fi blocat de suprafaţa Pământului.

Fiecare persoană vede propriul curcubeu. Sau, dacă vreți, chiar dacă stau una lângă alta, două persoane nu vor vedea niciodată același curcubeu. Și aceasta nu numai pentru că fiecare dintre noi percepem altfel culorile, ci și pentru că fiecare persoană va vedea lumina refractată în alte picături de apă. Cerul de deasupra curcubeului are întotdeauna o nuanță mult mai închisă decât cerul din interiorul curcubeului. În condiții de vizibilitate bună uneori se poate observa și un curcubeu mai slab, concentric cu primul, ceva mai mare și cu ordinea culorilor inversată.

Zeița curcubeului este Iris, cea care, în fiecare seară, dă la o parte perdeaua ce acoperă bolta cerească, lăsând să apară stelele. În zilele de vară, nu vei vedea niciodată un curcubeu după ora 9.00 și înainte de ora 16:00. Și aceasta pentru că un curcubeu poate fi văzut doar dacă soarele se află pe bolta cerească la un unghi mai mic de 42 de grade față de privitor (altfel spus, ceva mai jos de “jumătatea cerului”). Frecvent un al doilea curcubeu (secundar), avand culorile pozitionate invers, poate fi vazut deasupra curcubeului primar. De obicei aceasta arcuire este mai difuza decat cea principala si apare atunci cand radiatia solara intra in picatura de ploaie sub un unghi ce permite doua reflexii interne in fiecare picatura. Fiecare reflexie slabeste intensitatea luminii si face ca fenomenul sa fie diminuat.