ENERGIA UNIVERSALA

Tratamentul cu Energie Universală poate fi făcut în principal în două moduri: cu mâinile (local) sau de la distanţă. Tratamentul local are loc când terapeutul pune palma sau vârful degetelor sale, pe zona afectată a pacientului sau dacă zona afectată nu este pe suprafaţa corpului, el pune mâna pe chakra asociată (chakrele vor fi prezentate mai târziu).

Punând mâna pe zona afectată, terapeutul îşi concentrează atât gândul cât şi atenţia şi stabileşte direcţia fluxului de Energie Universală. Prin focalizarea conştientă, el direcţionează Energie Universală din Câmpul înconjurător de Energie Universală, către zona bolnavă. Această focalizare este întărită prin plasarea mâinilor şi creşte densitatea energiei, pe care zona bolnavă o primeşte la punctul de contact.

Aici observăm că după un anumit timp de tratament, mâinile terapeutului se încălzesc sau vibrează, dar acesta nu înseamnă că energia este transferată de la mâna terapeutului la pacient. Mâna este doar un indicator, conştiinţa declanşează transferul de energie intens şi energia vine direct din Câmpul de Energie Universală. Motivul pentru care mâna primeşte astfel de senzaţii este acela că mâna este expusă şi ea fluxului de Energie Universală şi prin urmare, vibraţiile sale cresc în mod natural. În timpul tratamentului de la distanţă, atât terapeutul cât şi pacientul pot fi departe unul faţă de celălalt, chiar la mare distanţă. În acest caz nu mai este utilizată mâna, rolul ei fiind preluat de atenţia focalizată a terapeutului, care simte sau vizualizează pacientul şi zona afectată (sau chakra) şi direcţionează Energie Universală spre zona bolnavă. El poate face asta de la distanţă pentru că poate accesa Energia Universală nelocalizat, pentru că aşa cum am arătat mai înainte, distanţa în spaţiu este irelevantă.

Câmpul de Energie Universală este într-o continuă mişcare şi curgere, deci Energia Universală curge fără întrerupere în toate direcţiile şi tot timpul. Când spunem că terapeutul accesează Energia Universală, înseamnă că conştiinţa sa face ca energia să curgă preferenţial într-o direcţie (direcţia către zona bolnavă). Zona bolnavă (care are un nivel scăzut de energie) poate beneficia de aceasta, ca energie vitală. Acest lucru poate fi asemănat cu formarea unui canal artificial în apropierea oceanului, care va face ca apa sa să curgă predominant într-o direcţie.

Terapeutul direcţionează fluxul de energie nelocalizat, pentru că influenţa terapeutului asupra energiei este fără contact fizic, de la distanţă, în spaţiu. O astfel de influenţă este posibilă, pentru că terapeutul, pacientul şi Câmpul de Energie Universală sunt conectaţi în afara spaţiului, unde realitatea tridimensională este irlevantă şi nu-şi poate impune restricţiile. Astfel „în afara spaţiului” – chiar dacă nu poate fi observat cu simţurile sau cu mintea noastră este cu toate acestea acolo, bazându-se pe teorii şi experimente ale Fizicii Cuantice, la fel de bine ca şi pe fenomenul Hiperspaţiului cu „Superstring-uri”. Detaliile se vor discuta mai târziu.

Am văzut că terapeutul poate trimite pacientului energie, concentrându-se asupra unui punct particular şi această tehnică devine eficientă numai atunci când atenţia terapeutului este echilibrată cu un calm desăvârşit.Terapeutul trebuie să-şi dea seama că nu el este cel ce produce această energie (nu este el creatorul), ea vine din Câmpul de Energie Universală, el fiind numai un vehicul. Din această cauză el nu trebuie să se implice în ceea ce priveşte rezultatul terapiei – cu alte cuvinte, dacă omului îi este destinat, va fi vindecat, altfel nu. Dacă terapeutul nu este într-o stare de calm, fiind neliniştit din cauza dorinţei sale de a vindeca pacientul (care este determinată de teamă), mintea sa va fi ţinută departe de momentul prezent – căci mintea se va concentra mai mult asupra rezultatului terapiei – care este ceva legat de viitor – şi el pierde din putere şi eficienţă. Încrederea în Univers şi în munca sa, îi vor aduce o stare de pace şi de linişte, iar atenţia sa va lucra în mod optim.

Cu cât terapeutul se gândeşte mai mult la rezultatele terapiei, cu atât se implică mai mult afectiv, considerându-se răspunzător de rezultat şi doreşte să intre în rolul de „creator”. Într-un astfel de caz, terapeutul dă o atenţie deosebită puterii voinţei, pentru a obţine un rezultat imediat al tratamentului şi pune astfel ego-ul în acţiune, deşi ego-ul nu poate ajuta niciodată. Este un punct vital ca terapeutul să înţeleagă aceasta: terapeuţii nu sunt creatori, ei nu realizează tratamentul, ci sunt numai coordonatori (precum un poliţist de circulaţie, ce direcţionează şi coordonează fluxul traficului – automobilele nu sunt conduse de către el, ci doar dirijate). Când terapeutul înţelege că el nu este „creatorul”, atunci poate lăsa deoparte tot ce priveşte consecinţele terapiei. Câmpul de Energie Universală este cel care realizează vindecarea, furnizează energia şi are grijă ca rezultatul să fie cel care trebuie, conform destinului.Terapeutul nu este nici măcar „un canal”, din cauză că un canal înseamnă un mediu prin care curge energia.

Energia Universală nu trebuie să treacă prin corpul terapeutului pentru a întâlni pacientul, ea pur şi simplu vine din Câmpul de Energie Universală – fiind coordonată şi dirijată de către terapeut. Dacă terapeutul îşi asumă şi pretinde că este un canal, atunci propria sa energie vitală va fi redusă sau sărăcită, din cauză că conştiinţa sa (întreţinută de propria sa credinţă) va transfera energie vitală de la corpul său la corpul pacientului, epuizându-l. Aşa cum am spus mai devreme, energia merge unde merge atenţia, dar noi trebuie să adăugăm că energia va veni de unde mintea gândeşte că trebuie să vină. Dacă mintea gândeşte că energia provine de la persoana terapeutului, aceasta chiar se va întâmpla. În concluzie, mintea este coordonatorul energiei şi determină direcţia curgerii sale, precum sursa sau destinaţia. În condiţii normale, sursa trebuie să fie Câmpul de Energie Universală subtil, iar destinaţia, zona bolnavă a pacientului.

Chakrele sunt puncte în corp, unde Energia universală este transferată de Câmpul Universal înconjurător, subtil, către câmpul individual, mult mai dens, care este persoana. Deci, chakrele sunt puncte de contact între Câmpul de Energie Universală şi individ, prin care Energia Universală este transferată şi apoi distribuită organelor asociate din corp. Prin definiţie, orice punct de pe corp şi din interiorul corpului este o chakră, deoarece fiecare punct din corp (o chakră) recepţionează în mod spontan Energia Universală, direct de la Câmpul de Energie

Chakrele pot fi considerate „transformatoare de energie”, pentru că ele transformă Energia Universală recepţionată în energie vitală, ce este utilizată pentru funcţiile vitale ale corpului şi pentru menţinerea sănătăţii. Din infinitatea de chakre, şapte sunt „chakre majore”, acestea fiind aliniate şi paralele cu coloana vertebrală pe o linie verticală ascendentă, de la baza coloanei vertebrale până la cap; ele sunt localizate pe piele, pe partea din spate a corpului, mai puţin C6 şi C7. Localizarea exactă a chakrelor majore este următoarea: C1 – (chakra Rădăcinii) – baza coloanei vertebrale – perineu C2 – (chakra Sacrală) – între buric şi C1, dar pe partea din spate a corpului; C3 – (chakra Plexului Solar) – în spatele buricului; C4 – (chakra Inimii) – în centrul pieptului, dar pe partea din spate; C5 – (chakra Gâtului) – la baza gâtului; C6 – (chakra celui de Al Treilea Ochi) – în mijlocul frunţii, deasupra sprâncenelor; C7 – (chakra Coroanei) – în vârful capului.

Chakra Plexul nervos Glanda Organul C1- chakra Rădăcinii sacral coccigian gonade organe sexuale, intestine, testicule, ovare, vezică urinară, şold, picioare C2-chakra Sacrală plexul sacral gonade organe sexuale, intestine, vezică urinară, rinichi, josul spatelui C3-chakra Plexului solar ,plexul solar suprarenale organe digestive, splină, stomac, pancreas, vezică biliară, diafragmă, mijlocul spatelui C4-chakra Inimii plexul inimii timus organe circulatorii şi respiratorii, inimă, plămâni. bronhii, braţe, piept, partea de sus a spatelui C5-chakra Gâtului cervical tiroidă, paratiroidă organe respiratorii, gât, nas, urechi, vertebrala a şaptea cervicală C6-chakra Ochiului al Treilea hipotalamic pituitară creierul mijlociu, ochi, faţă C7-chakra Coroanei cortex cerebral pineală cortex, sistemul nervos central, restul corpului. Fiecare punct din corp este o chakră, aşa cum a fost definit mai înainte. Chakrele sunt folosite ori de câte ori se utilizează Tehnica cu Energie Universală. Terapeutul poate dirija de la distanţă Energia Universală, de la Câmpul de Energie Universală înconjurător, către orice punct al corpului sau din interiorul acestuia (către zona bolnavă), cu puterea gândului (sau a conştiinţei). În acest caz, nu este nevoie să fie utilizate cele şapte chakre majore, însă acest lucru necesită un nivel avansat al concentrării sau vizualizarea ori simţirea organului intern afectat al pacientului, ceea ce nu este foarte simplu pentru un terapeut începător. (Observaţi că Energia Universală este întotdeauna accesată de la distanţă şi nelocalizat – în afara spaţiului – indiferent de tipul tratamentului, local sau de la distanţă.)Pentru a creşte eficienţa şi succesul vindecării, în timpul tratamentului local sunt folosite cel mai adesea, cele şapte chakre majore. Terapeutul pune mâinile sale pe chakrele majore, corespunzătoare problemelor pacientului şi direcţionează Energie Universală, prin focalizare voită.