OMUL ...O ENIGMA

Traiesti o viata alaturi de un om si crezi ca-l cunosti. Il stii fericit , il stii bucuros. Dar, vine un moment cand iti spune ca nu e fericit, ca e trist. Vine un moment in care iti dai seama ca nu-l cunosti pe acel om, ca nu i-ai vazut framantarile, dilemele, gandurile, tristetile. Vine un moment cand toate se revarsa din sufletul omului pe care nu-l stiai, nu-l vedeai, nu-l cunosteai, desi tu credeai ca il vezi, il simti, il auzi, credeai ca e langa tine, dar el era departe. Omul este o enigma pt ca poarta in sine oceane de lacrimi , de dureri, poate si de bucurii.

Adesea auzi de faptele unor oameni si nu crezi ca ei, intr-adevar ar putea sa le faca, sa le implineasca. Zici : nu se poate. Si totusi, totul e posibil, pt ca in om este un foc care arde, care-l arde si-l determina sa reactioneze. Cum? Sa planga, sa se revolte , sa iubeasca sau sa capituleze. Sa viseze, sa raneasca, sa plece sau, dimpotriva, sa ramana. Si poate intr-un moment cand intrevezi sau ti se spune ce este in sufletul uni astfel de om, afli ca de fapt l-ai ranit, l-ai suparat, poate ca l-ai dezamagit. Afli ca nu te mai iubeste de mult. Afli si te doare. Pentru ca nu ai stiut, nu ai vrut, nu ai putut. Este bine sa cunosti adevarata stare sufleteasca a omului de langa tine? Este bine sa-ti asumi un adevar crud, dureros sau sa traiesti in minciuna, orb, ignorant? Sau sa traiesti in intuneric? Ce este important in viata? Pana si lucrurile marunte pot avea importanta majora. Oamenii sunt stapanii propriului lor destin. Nu este scris in stele ce decizie vom lua peste cinci minute...vina nu este in alta parte decat in noi insine. Ajungand la raspantii de drumuri ,noi decidem in ce directie o vom lua si ce am putea alege. Daca ai clar in minte scopul sigur nu vei gresi directia. Oamenii care trec de la una la alta,alergand de colo-colo sunt neampliniti, incercand sa faca de toate,isi risipesc eforturile si in final nu obtin mai nimic. Tot ceea ce caracterizeaza omul ,de la manie pana la tristete sau meditatie,de la iubire la ura ,nu este alceva decat propriile sentimente,propriile trairi. De aceea omul este schimbator,fiindca actioneaza sub impulsul sentimentelor din acel moment. Sunt sentimente care in anumite situatii sunt mai puternice decat noi.Ne trebuie mare stapanire de sine pentru a trece neobservate aceste incidente.

Omul , cand se invaluie in tacere si in mister , spune mai mult decat in cuvintele bine alese, dar din pacate, false. Dar tot acelasi om e greu sa inteleaga tacerea semenului sau, e greu sa comunice altfel. Este o neputinta, caci ideal ar fi sa-l simti pe omul de langa tine, sa-l cunosti, sa-I stii toate durerile si aspiratiile. Cel mai mare dusman al omului este,el insusi. Ne sta in putere sa ne facem viata mai frumoasa,sau s-o schimbam radical la un moment dat,dar nu cu incertitudine si teama ,ci cu luciditate si incredere in propriile forte. Conteaza enorm increderea in tine insuti.