BINELE SI RAUL

Binele si rãul au condus dintotdeauna. Este trist sã constati cã aceste notiuni tin de latura noastrã umanã si nu de cea divinã. Rãul s-a nãscut din fricã. Totul se întâmplã la nivelul capului. Dacã tu consideri ceva ca fiind „rãu”, acesta devine rãu în mod automat. De aceea se spune „devii ceea ce gândesti”. Dar altcineva poate interpreta acest rãu ca fiind bine. Deci, acelasi lucru e bine sau rãu în functie de felul în care îl percepe fiecare individ. În realitate, tot ce este considerat „rãu” face parte din planul divin si este permis pe pãmânt pentru a ajuta omul sã evolueze. Binele si rãul sunt numai o nãscocire a fiintei umane. Câte ore pe zi stai sã-ti dirijezi viata dupã bine sau rãu? De câte ori nu eziti sã faci ceea ce ti-ar plãcea, din credinta cã e ceva rãu sau fiindcã te nelinisteste ce vor spune sau vor gândi ceilalti? Faptul cã nu ai curajul sã realizezi ceea ce ti-ai dori te face sã revii la vechile obiceiuri. Procedând astfel, accepti o notiune de bine sau rãu venitã din exterior!

Binele si raul ne impiedica sa fim perfecti, pentru ca binele si raul reprezinta ambiguitatea cea mai prezenta a fiintei noastre si principalul instrument care naste orice judecata pe care o facem. Daca binele si raul nu ar mai exista pentru noi, atunci nimeni nu ar mai judeca nimic si pe nimeni, numai ca aceasta ambiguitate ce o purtam in fiinta noastra ne face sa ne impotrivim unor lucruri si sa dorim altele, convingandu- ne singuri ca tot ceea ce trebuie sa facem este sa judecam corect intre bine si rau, alegand dintre acestea ce ni se pare ca este folositor pentru noi, pentru ca acest folos reprezinta si binele pe care noi il alegem impotriva raului de care vrem sa ne departam. Toti vrem sã trãim în pace si armonie, fãrã sã ne fie teamã de nimic. Singurele momente când omul trebuie sã plãteascã pentru ceva sunt cele în care încalcã legile naturii, legile care guverneazã cosmosul. Efectul produs de gândurile noastre nu poate fi numit nici pãcat, nici rãu. Este vorba, pur si simplu, de legea cauzei si efectului, marea lege care ne învatã si ne ajutã sã devenim mai constienti. Nu existã greseli; existã numai experiente.

Intre bine si rau, dorintele noastre implinite raman golite de orice sens, si fie ca o stim sau nu aceasta lipsa de sens naste in noi o disperare tacuta a unei constiinte ce incepe sa inteleaga ca viata devine din ce in ce mai mult doar o simpla evitare a existentei, care este ceea ce este. Ne împiedicãm singuri sã dorim ceva: „Nu trebuie, nu e bine”. Este un sindrom al personalitãtilor puternice, al celor care nu vor sã tinã cont de dorintele, de latura lor copilãreascã. Oamenii cu o personalitate puternicã au o trãsãturã comunã: se supraestimeazã. Între altele, sunt convinsi cã ei sunt mai „buni” în comparatie cu altii. Tot timpul vor sã-i schimbe pe ceilalti. Sunt foarte influentati de propriile notiuni de bine si rãu. De aceea le e foarte greu sã-i accepte pe ceilalti asa cum sunt.

Intre bine si rau actioneaza toate compromisurile noastre mai mici sau mai mari pe care le facem convinsi de importanta scopurilor pe care le urmarim. Intre ceea ce este bine si ceea ce este rau imi intaresc credinta ca poate binele si raul nu exista cu adevarat, chiar daca lucrurile bune si lucrurile rele se intampla mereu, si chiar daca ele sunt atinse de posibilitatile pe care noi oamenii le interpretam in mod diferit in functie de interesul pe care il avem, motivindu-ne si justificindu- ne cu ajutorul lor comportamentul nostru si criticindu-l in acelasi timp pe al celorlalti. Dacã notiunile de bine si rãu sunt prea pronuntate, devii foarte rigid fatã de tine însuti si fatã de ceilalti. Lasi sã treacã pe lângã tine ocazii fantastice, care te-ar putea face sã trãiesti momente dintre cele mai fericite. Esti atât de ocupat sã-i judeci si sã-i critici pe ceilalti, încât nu esti atent la propria ta viatã, la ceea ce poti sã faci pentru tine. Ce se întâmplã cu o persoanã ajunsã într-o asemenea situatie? Nu mai e în stare sã se bucure de viatã si se simte tot timpul agitatã.

Fiecare zi din viatã îti oferã noi experiente, îti dã ocazia sã mergi mai departe cãtre perfectiune. Când vei accepta aceasta în ceea ce te priveste, o vei accepta si la ceilalti. Vei înceta sã mai critici, sã judeci, sã condamni sau sã fii supãrat pe cineva, oricine ar fi acesta. Vezi, totul e conceput pentru ca viata ta sã meargã spre mai bine!