NOI...si mastile noastre ...

Ne aflam intr-o perioada foarte intensa a evolutiei noastre pe Pamant. Si in tot acest proces suntem asistati, incurajati si sustinuti de astre. Intreaga omenire este sustinuta de energiile lui Venus, planeta iubirii.

Trecutul e cunoscut, e familiar, e sigur, e deja stapanit si dovedit. Prezentul e NOU, e NECUNOSCUT, e cumplit de INFRICOSATOR, chiar daca este incitant si interesant. Zona de confort a omului este in trecut, in ceea ce cunoaste. Ca sa fie in prezent, el trebuie sa isi iasa din zona de confort si sa accepte ca nu cunoaste totul, ca nu detine controlul, ca orice se poate intampla oricand si ca…nimic nu e sigur. Pentru mintea umana, “nimic nu e sigur” este echivalent cu moartea. Frica de moarte la om vine din teama de necunoscut. Moartea e cea mai mare enigma, e cea mai mare necunoscuta. Nimeni nu stie sigur atat timp cat isi ramane in limitele mentalului si isi ignora natura spirituala. Practic, prin extensie…trecutul e cunoscut, e viata, iar prezentul este necunoscut, e moarte.Prezentul este echilibru, este ceea ce este si nimic mai mult. In prezent nu ai nevoi, nu ai ganduri, nu detii nimic, nu esti nimic mai mult decat Sine fara atasamente. Prezentul este clipa perfecta si eterna in care esti contopit cu TOTUL. Aici nu e nicio scena unde sa joace egoul si in echilibrul prezentului nu e loc de haos. Echilibrul s-a nascut din haos totusi. De aceea haosul este trecut, iar echilibrul este prezent. Iar egoul, oh, cata nevoie are de haos ca sa fie! Si tot haosul este in trecut, in amintirea lui, in repetarea lui, in retrairea lui, acolo in trecut unde sunt toate traumele prin care am trecut ca sa invatam iertarea si pacea, unde sunt toate durerile prin care am trecut ca sa invatam vindecarea si recunostiinta, unde sunt toate lacrimile pe care le-am varsat ca sa iubim viata, unde sunt toate relatiile chinuitoare prin care am trecut ca sa invatam iubirea si sa ne eliberam karmic, unde sunt toate frustrarile si rautatile pe care le-am adunat si manifestat ca sa invatam ca din intuneric se naste lumina. Acolo este locul pentru ego. In haosul trecutului.

Dar noi evoluam. Si evolutia inseamna sa mai urci o treapta. Sa treci din trecut in prezent. Intr-o viziune sanatoasa, trecutul ar trebui sa fie doar manualul spiritual al omului, omul sa invete din experienta trecutului, dar sa nu isi care emotiile, efectele si amintirile dureroase ale trecutului dupa el. De viitor nu vreau sa vorbesc. Viitorul este doar o insiruire de momente prezente, ca un sirag de perle pe o ata. Mai mult decat trecutul, viitorul este doar o iluzie. Viitorul este doar un prezent care urmeaza un alt prezent, si asta pentru ca noi delimitam momente in timp, zile, ani…ca altfel…ce avem este de fapt, un etern prezent. Circumstantele si energiile ne cer sa eliberam trecutul urgent si sa pasim in echilbrul prezentului. Insa cum sa ne lasam trecutul cand el este atat de confortabil? Cum sa ne invingem egoul? Este o lupta enorma intre spirit si ego.

Noi oamenii, traim o viata intreaga si invatam cum sa nu fim, in loc sa invatam cum sa fim autentici. Cand suntem mici, copii, ni se pare firesc sa ne manifestam liber si sa facem orice ne trece prin cap. Vrem sa experimentam lumea, si mai presus de orice, vrem sa ne experimentam pe noi insine. Dar apoi, sub presiunile din jur, incepem sa gandim ca nu e bine sa fim asa de expansivi, nu e bine sa fim curiosi, nu e bine sa spunem ce gandim, nu e bine sa fim directi, nu e bine sa ne jucam, nu e bine sa radem toata ziua, nu e bine sa facem doar ce ne place, nu e bine sa fim un pic egoisti, nu e bine sa fim noi pana la urma. Ni se neaga propria fiinta. Si incepem sa devenim cine vor ceilalti sa fim. Si pentru ca e IMPOSIBIL CA O FIINTA UMANA SA SE TRANSFORME IN ALTCEVA DECAT CEEA CE A FOST DESTINAT SA FIE, ne luam MASTI.

O fiinta umana are un set de calitati anume pentru ca asa a ales ea si Universul sa fie, pentru ca o va ajuta in misiunea ei, pentru ca are nevoie de ele pentru a evolua. Nu exista defecte. Nu exista greseli. Asa cum atunci cand pleci la drumetie, iti iei cu tine o camera foto ca sa surprinzi frumusetea lumii, dar iti iei cu tie si un cutit sa te aperi de uratenia lumii. Nu inseamna ca daca ai la tine un cutit il vei folosi pentru a rani. Nu inseamna ca cutitul este destinat pentru ca tu sa ranesti cu el. Poti la fel de bine sa ucizi un iepure cu el, sa te aperi de un criminal, sa te ranesti singur in el, sau….sa eliberezi cu el o vulpe dintr-o capcana, sa sculptezi o cana sau sa te ajuti de el sa urci o stanca. Asa cum, daca esti agresiv sa zicem, nu inseamna ca vei omori pe cineva daca iti arati agresivitatea. Poate ca vei construi o casa cu mai multa forta, poate vei apara o femeie care are nevoie de ajutor, poate vei lupta pentru cauze inalte in lume, poate vei salva viata cuiva datorita reactiilor tale rapide…Sau poate vei ucide. Si daca vei ucide, crezi ca e intamplator? Crezi ca a fost un accident sau ca macar ai avut tu controlul? Nu. Ai ucis pentru ca asta a fost rolul tau in viata asta. Poate ai ucis deoarece a fost o reglare karmica sau poate pentru ca ai avut un contract cu acel spirit sa il eliberezi in acel moment si el sa se intoarca acasa. Nimic nu e ceea ce pare in fata ochilor fizici si a mintii umane.

Dar oamenii nu inteleg, pana nu se confrunta direct cu “defectele” sau intunericimile lor, ca acestea nu sunt daunatoare si mai ales, ca nu sunt intamplatoare. Si atunci, de mici isi iau masti. Masti precum: OM CALM, OM BUN, OM BLAND, OM ECHILIBRAT, OM INTELEPT, OM SERIOS, OM RESPONSABIL, OM IUBITOR, OM PUTERNIC, OM DUR, OM CUMINTE, OM DARNIC, OM ACTIV, OM NORMAL, OM CREDINCIOS si tot ce implica aceste masti. Si nu stim pana cand nu aflam intr-un mod dur, ca E OK SA FII NERVOS, EGOIST, AGRESIV, DEZECHILIBRAT, PROSTANAC, NESTIUTOR, NESERIOS, IRESPONSABIL, RECE, NEIUBITOR, SLAB, VULNERABIL, EMOTIONAL, AVENTURIER, ZGARCIT, ANORMAL, INEDIT, ATEU. E OK. Ceea ce nu este ok, este sa ne ascundem. Pentru ca atunci cand ne ascundem, cream o mare frustrare. Aceste calitati ne sunt date pentru a ne folosi de ele, pentru a ne ajuta de ele la momentul potrivit. Nu sunt o rusine. Sunt carje. Sunt parte din noi, sunt parte din natura noastra duala. E natural sa le avem. Nu traim intr-un nivel superior de constiinta unde suntem doar iubire si armonie. Suntem in dualitate, pe pamant. A nu iti exprima extremele este baza unui mare dezechilibru. Si a gasi maestria sa balansezi intre extreme este adevaratul echilibru. Un maestru adevarat isi poate folosi si controla atat intunericul cat si lumina. El isi cunoaste intim atat intunericul cat si lumina. Si pentru a le cunoaste, trebuie, ca si pe un iubit, sa le privesti in ochi, sa le asculti, sa le vorbesti, sa le imbratisezi si sa le mangai, sa le simti, sa le atingi si sa le lasi sa te atinga, sa intri in ele si sa devii una cu ele si apoi, sa alegi sa traiesti impreuna cu ele si sa inveti de la ele. Cea mai intima relatie de iubire pe care o poti avea, este cea cu “defectele” tale. De aceea, atunci cand complemetul divin apare in viata noastra, el va arata din noi exact imperfectiunile noastre. Si cea mai mare forta, cea mai mare putere, care ne da control peste toate si care ne da in acelasi timp aripi dar si radacini pe acest pamant, cea mai mare putere care ingenuncheaza monstri si da nastere la ingeri, in fata caruia niciun zid nu poate rezista, este IUBIREA.

TRIST DAR ADEVARAT.....