GHIDUL LUCRATORULUI ROMAN IN FRANTA

Cuprins: I Informaţii privind piaţa muncii 1. Unde se găsesc posturi vacante..................................................................................5 II Reguli privind libera circulaţie a lucrătorilor............................................... 5 A. Găsirea unui loc de muncă: 1. Cum se caută un loc de muncă................................................................................. 5 2. Cum se candidează pentru un loc de muncă...............................................................5 B. Mutarea în Franţa: 1. Cum este reglementată circulaţia mărfurilor şi a capitalurilor…………………......7 2. Cum se poate obţine o locuinţă...................................................................................8 3. Unde se pot găsi informaţii cu privire la şcoli.............................................................9 4. Cum se realizează transferul automobilului şi ce trebuie ştiut cu privire la permisul de conducere...................................................................................................................10 5. Care sunt procedurile de înregistrare şi privind obţinerea permisului de şedere....12 6. Ce prevede lista de verificare înainte şi după sosirea pe teritoriul Franţei .............12 C. Condiţii de muncă..............................................................................................................13 1. Cum este reglementată recunoaşterea diplomelor şi a calificărilor...........................13 2. Cum este reglementată formarea profesională............................................................14 3. Cum este realizată încadrarea – contractul de muncă................................................15 4. Cum este reglementat contractul de muncă................................................................15 5.Care sunt prevederile privind ocuparea cu privire la categoriile speciale................15 6. Cum este reglementată activitatea de lucrător independent.........................................17 3 7. Cum este reglementată salarizarea................................................................................17 8. Cum este reglementat timpul de lucru..........................................................................18 9. Care sunt prevederile privind concediile.......................................................................20 10. Care sunt dispoziţiile privind încetarea relaţiei de muncă...........................................21 11. Cum este realizată reprezentarea lucrătorilor..............................................................25 12. Care sunt prevederile privind conflictele de muncă – reprezentarea lucrătorilor români, greva....................................................................................................................25 D. Condiţii de viaţă.................................................................................................................28 1. Care sunt dispoziţiile privind sistemul politic, administrativ şi juridic....................28 2. Care sunt reglementările privind veniturile şi impozitarea.........................................30 3. Care este costul vieţii...................................................................................................31 4. Cum este reglementat sistemul sanitar.........................................................................31 5. Cum este reglementat sistemul de învăţământ.............................................................32 6 Cum este viaţa socială şi culturală................................................................................34 7. Care sunt dispoziţiile privind viaţa privată (naştere, căsătorie, deces).....................34 8. Cum este reglementat transportul...............................................................................35 E. Asigurări sociale şi asigurări: 1. Cum este reglementat sistemul naţional de asigurări sociale......................................36 2.Care sunt prevederile privind asigurarea de sănătate....................................................37 3. Care sunt prevederile privind asigurarea de şomaj......................................................39 4. Care sunt prevederile privind prestaţiile familiale şi de maternitate..........................40 5. Cum este reglementat sistemul naţional de pensii.......................................................42 6. Care sunt prevederile privind formularele electronice................................................46 7. Care sunt dispoziţiile privind cardul european de sănătate.........................................46 4 III Informaţii despre libera circulaţie a lucrătorilor din, spre şi între statele membre 1. Intrarea pe piaţa muncii a unui cetăţean din România ................................................48 2. Detaşarea .....................................................................................................................51 3. De unde pot obţine solicitanţii de locuri de muncă mai multe informaţii...................56 I Informaţii privind piaţa muncii din Republica Franceză Unde se găsesc posturi vacante? Potrivit datelor furnizate de autorităţile franceze, cele mai solicitate meserii sunt: casier, secretar, asistent în domeniul resurselor umane, vânzător, agent de curăţenie, animator, bucătar-şef, magazioner, secretar contabil şi asistent de laborator (fizică, chimie). http://www.latribune.fr/actualites/economie/france/20130111trib000742027/les-dixmetiers-que-les-francais-aiment-le-moins.html In general, în zonele rurale se înregistreaza deficit de personal medical, IT şi administrativ. II Reguli privind libera circulaţie a lucrătorilor pe teritoriul Franţei A. Găsirea unui loc de muncă: 1. Cum se caută un loc de muncă? Pentru identificarea unui loc de muncă în Franţa puteţi contacta: În România Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă – ANOFM: Strada Avalanşei, nr. 20- 22, sector 4, Bucureşti; tel./fax: 004021.303.98.39; site web: http://www.anofm.ro, www.muncainstrainatate.anofm.ro care oferă servicii de mediere a forţei de muncă în Uniunea Europeană prin intermediul portalului mobilităţii europene, EURES: http://eures.anofm.ro/. Atenţie! Dacă decideţi să apelaţi la o societate comercială ce are ca activitate principală „selecţia şi plasarea forţei de muncă", solicitanţii locurilor de muncă din străinătate trebuie să se adreseze inspectoratului teritorial de muncă în raza căruia societatea îşi are sediul şi în vederea solicitării de informaţii referitoare la: - înregistrarea firmei la inspectoratul teritorial de muncă; - sancţiunile aplicate, dacă a fost cazul. De asemenea, trebuie să verifice dacă la semnarea unui contract individual de muncă în străinătate acesta cuprinde cel puţin următoarele elemente: ţara de reşedinţă, denumirea angajatorului cu toate datele de identificare: adresă, număr de telefon/fax, descrierea muncii şi a condiţiilor de muncă, durata timpului de muncă şi de repaus, durata contractului individual de muncă, condiţiile de salarizare, condiţiile de transport, de locuit, condiţiile de protecţie socială. Persoanele fizice nu au dreptul să exercite activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate. Fiecare inspectorat teritorial de muncă prezintă pe website-ul său lista societăţilor comerciale înregistrate având ca obiect de activitate plasarea forţei de muncă în străinătate. 6 Conform legii, agentul de ocupare a forţei de muncă trebuie să fie o societate românească ce are ca activitate principală selecţia si plasarea forţei de muncă în străinătate, să dispună de spaţiul şi de dotările necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, să aibă încadrat în muncă personal cu experienţă în domeniul forţei de muncă, să organizeze o bancă de date care să cuprindă ofertele şi solicitările de locuri de muncă în străinătate, informaţii referitoare la condiţiile de ocupare a acestora şi la calificările şi aptitudinile solicitanţilor aflaţi în evidenţa lor, să încheie cu persoane juridice, persoane fizice şi organizaţii patronale din străinătate, după caz, contracte care conţin oferte ferme de locuri de muncă şi să fie înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază îşi are sediul. Agenţii de ocupare a forţei de muncă au obligaţia de a încheia cu cetăţenii români contracte de mediere. Aceste contracte trebuie să conţină, printre altele, elementele principale privind tariful de mediere, durata contractului şi modul de soluţionare a eventualelor litigii. De asemenea, agenţii au obligaţia de a asigura încheierea contractelor de muncă dintre cetăţenii români şi angajatorii străini şi în limba română. În Franţa: Prestatorul Francez pentru Ocuparea Forţei de Muncă (Polê emploi). Informaţii suplimentare pot fi consultate accesând site-ul www.pole-emploi.fr. sau se poate apela– 3949. 2. Cum se candidează pentru un loc de muncă?  În vederea ocupării unui loc de muncă, este necesară redactarea unui Curriculum Vitae – CV şi a unei scrisori de intenţie, (în limba franceză), care vor fi înaintate angajatorului vizat. În acest sens, poate fi folosit modelul CV-ului Europass, disponibil în limba franceză şi care poate fi descărcat accesând: http://europass.cedefop.europa.eu/.  Procesul de selecţie În Franţa, pentru a candida la un loc de muncă este necesar să întocmiţi un dosar compus dintr-o scrisoare de intenţie, curriculum vitae cu fotografie, copii ale diplomelor, certificatelor de formare profesională şi, eventual, susţinerea unor probe de aptitudini. Scrisoarea de intenţie nu trebuie să depăşească o pagină format A4 şi trebuie să exprime pe scurt şi concis motivul pentru care vă interesează să aplicaţi şi de ce credeţi că vi se potriveşte un post anume. De asemenea, arataţi şi motivaţia pentru care doriţi să aplicaţi în Franţa. Următoarele informaţii se vor regăsi în CV: http://europass.cedefop.europa.eu/fr/documents/curriculum-vitae/examples - date personale: nume, adresa, telefon şi adresa de e-mail (în partea de sus a paginii); - experienţa: reprezintă cea mai importantă parte a CV-ului pentru angajatori. Se va începe de la cea mai recentă experienţă profesională şi se vor indica cele mai importante atribuţii şi informaţii cu privire la compania la care aţi lucrat. Tinerii absolvenţi pot 7 menţiona şi perioadele de training, internship, voluntariat sau alte tipuri de activităţi care ar putea fi considerate experienţe profesionale. - formare profesională: se vor preciza cursurile de formare profesională începând de la cele mai recente cursuri (învăţământ superior/universitar). Se va menţiona titlul disertaţiei şi/sau doctoratului şi eventual rezultate obţinute. - se vor menţiona seminariile şi training-urile care atestă acţiuni pentru dezvoltarea personală individuală. - aptitudini: se vor preciza capacitatea de utilizare a calculatorului, aptitudini tehnice etc. - cunoştinţe lingvistice: sunt foarte importante în Franţa. Puneţi accent pe competenţele dvs. lingvistice şi pe nivelul dumneavoastră de cunoaştere a limbii franceze. La nivel european există o reţea de Centre Naţionale Europass – care constituie primul punct de contact pentru a afla mai multe despre Europass. B. Mutarea pe teritoriul Franţei: 1. Cum este reglementată circulaţia mărfurilor şi a capitalurilor? Libera circulaţie a mărfurilor şi a capitalurilor reprezintă două din cele patru libertăţi fundamentale (libera circulaţie a persoanelor, serviciilor, mărfurilor şi capitalurilor) instituite de Tratatele Constitutive ale Uniunii Europene şi reprezintă condiţii esenţiale pentru funcţionarea pieţei interne a UE.  Libera circulaţie a mărfurilor - majoritatea produselor (considerate ca fiind cu "risc mai mic") sunt supuse la aplicarea principiului de recunoaştere reciprocă, ceea ce înseamnă că orice produs fabricat sau comercializat legal într-unul din statele membre ale UE poate fi mutat şi comercializat în mod liber în cadrul pieţei interne a UE. Limitele privind libera circulaţie a mărfurilor – acestea sunt stabilite atunci când există un interes comun specific, cum ar fi protecţia mediului, sănătatea cetăţenilor, sau politicile publice, de exemplu. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că, dacă importul unui produs este considerat de către autorităţile naţionale ale unui stat membru ca fiind o potenţială ameninţare pentru sănătatea, moralitatea sau ordinea publică, acest stat poate restricţiona sau interzice accesul pe piaţa sa. Exemple de astfel de astfel de produse sunt produsele alimentare modificate genetic sau anumite băuturi energizante.  Libera circulaţie a capitalurilor - constituie baza de integrare a pieţelor financiare europene. Cetăţenii statelor membre UE pot gestiona şi investi banii în orice alt stat membru UE. Persoanele fizice pot efectua un număr ridicat de operaţiuni financiare în cadrul UE, fără restricţii majore, astfel: pot să deschidă uşor un cont bancar, pot să cumpere acţiuni, pot să-şi investească banii sau să achiziţioneze proprietăţi într-un alt stat membru. Pentru a deschide un cont bancar în Franţa, în general sunt solicitate urmatoarele documente: -attestation de domicile –atestatul de domiciliu; 8 -dovada veniturilor salariale (se face prin prezentarea contractului de muncă sau a oricărui document care atestă îndreptăţirea titularului la încasarea drepturilor pecuniare respective) – functionarii bancari vor adapta deschiderea contului, particularizat în funcţie de nivelul veniturilor. Anumite excepţii de la acest principiu se aplică şi sunt în principal legate de impozitare, politicile publice, spălarea de bani şi sancţiunile financiare convenite în cadrul Politicii Comune Externe şi de Securitate a UE. 2. Cum se poate obţine o locuinţă în Franţa? Există mai multe posibilităţi pentru cei interesaţi în a identifica o locuinţă – pornind de la anunţurile din ziarele regionale sau naţionale zilnice pană la agenţii imobiliari sau înregistrarea la o agenţie specializată. Cea mai simplă soluţie este postarea pe un site de anunţuri gratuite. Astfel, persoanele interesate pot consulta preţurile si dimensiunile apartamentelor on-line. Costul locuinţelor variază în funcţie de locaţia acestora. Astfel, preţurile sunt mai ridicate în Paris sau în Metropole. Există de asemenea şi posibilitatea de a cumpăra sau închiria o locuinţă direct de la proprietari. Contractul de închiriere se încheie de regulă pe o perioadă de trei ani şi poate fi reînnoit în mod tacit. Poate înceta mai devreme numai în anumite condiţii (din motive personale sau profesionale). Dacă o persoană intenţionează să-şi schimbe locuinţa, trebuie să înştiinţeze proprietarul cu trei luni înainte. Perioada se poate reduce la o lună în situaţia schimbării locului de muncă sau în perioade dificile (şomaj). La Alianţa franceză puteţi beneficia de informaţii pentru identificarea unei locuinţe (coordonate telefonice : 01 42 84 90 00 adresa e-mail :www.alliancefr.org). Pentru a închiria o locuinţă, trebuie să prezentaţi garanţii financiare. Uneori, angajatorul dumneavoastră poate fi garant: este recomandat să vă adresaţi serviciului Resurse Umane al societăţii pentru a obţine un dosar Locapass, dacă societatea dispune de acesta. În situaţia în care proprietarul şi locatarul ajung la un acord, se stabileşte un contract în care sunt menţionate drepturile şi obligaţiile ambelor părţi. De reţinut că acest contract est necasar pentru obţinerea unu justificativ de domiciliu, dar şi penru alte demersuri. 3.Unde se pot găsi informaţii cu privire la şcoli și grădinițe? În Franţa, nu este obligatorie înscrierea la grădiniţă. Chiar dacă învăţământul este gratuit, se plăteşte contravaloarea meselor. Sunt aplicate tarife diferenţiate, în funcţie de venitul părinţilor. Informaţii referitoare la gradiniţe pot fi obţinute de la primăria de domiciliu. 9 Copilul poate fi înscris la grădiniţă cel mai tarziu în luna iunie care precedă începutul unui nou an şcolar. În anumite oraşe înscrierile se fac chiar mai devreme şi, de aceea, este importantă informarea în timp util. Înscrierea se poate realiza şi în cursul anului şcolar, fiind prevăzută obligativitatea Primăriei de a proceda la înscrierea şcolară. Mai multe detalii pot fi consultate pe site-ul: www.education.gouv.fr . Pentru a obţine un certificat de înscriere, persoana interesată va prezinta la primăria din localitatea de rezidenţă următoarele documente: - Livretul de familie (certificat de căsătorie/certificat de naştere al copilului); - Un document prin care se atestă efectuarea vaccinurilor obligatorii(antidifterie, antitetanos, antipoliomielită, BCG), sau prin care să ateste o contra-indicaţie. - Atestatul de domiciliu. Şcoala primară Şcoala este obligatorie începând de la vârsta de 6 ani. Dacă copilul a frecventat grădiniţa, acesta va fi înscris adesea din oficiu la şcoala elementară de care aparţine din punct de vedere al reşedinţei. Dacă primăria transmite unei persoane un certificat de înscriere la o şcoală, alta decât cea pentru care a optat, se poate solicita primăriei o derogare. Dacă nu se schimbă unitatea de învăţământ, nu este necesară reînnoirea anuală a înscrierii. Asigurări şcolare Suplimentar faţă de asigurarea pentru responsabilitate civilă, este recomandată încheierea unei asigurări şcolare şi extra-şcolare; aceasta poate acoperi riscurile care se pot ivi în situaţia în care copilul are un accident la şcoală sau în timpul activităţilor extra-şcolare, al vacanţelor şi al activităţilor sportive. Informaţii relevante cu privire la înscrierea în sistemul educativ pot fi obţinute de la Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării, adresa: 110 rue de Grenelle 75357 Paris 07 SP Tel : 01 55 55 10 10 www.education.gouv.fr sau Centrul de Informare pentru Tineret :www.education.gouv.fr/orient/default.htm www.onisep.fr . Accesând această adresă, pot fi găsite informaţii utile şi pentru identificarea unui job, informaţii despre sistemul medical, posibilităţi de petrecere a timpului liber sau a activităţilor sportive. Telefon : 08 25 090 630. 10 4. Cum se realizează transferul automobilului şi ce trebuie ştiut cu privire la permisul de conducere? Comisia Europeană a stabilit o serie de regulamente comune privind recunoaşterea reciprocă a permiselor de conducere, valabilitatea asigurării auto, precum şi posibilitatea înregistrării automobilului într-o ţară gazdă. În prezent nu există un permis universal UE de conducere, însă a fost introdus un "Model Comunitar" de permis de conducere, prin care se asigură faptul că permisele de conducere emise de diferite ţări ale UE sunt uşor de recunoscut în alte state membre. Permisul de conducere românesc poate fi folosit în Franţa. Autorităţile franceze vor solicita schimbarea acestuia dacă au fost constatate abateri disciplinare. Înmatricularea automobilului în Franţa Pentru eliberarea sau modificarea certificatului de înmatriculare, trebuie să vă adresaţi prefecturii sau subprefecturii de care aparţineţi. Pentru persoanele care locuiesc în marile oraşe, aceste demersuri pot fi făcute la primărie. Pentru persoanele care locuiesc în Paris, demersurile pot fi făcute la Prefecture de Police sau la serviciul acesteia din arondismentul de domiciliu. Eliberarea documentului se face pe loc, iar preţul variază în funcţie de regiune. În cazul pierderii certificatului de înmatriculare, se va elibera o adeverinţă, valabilă o lună: prima pagină atestă dreptul de a circula cu automobilul, iar a doua permite solicitarea unui duplicat în termen de o lună. Pentru un autovehicul nou, certificatul de înmatriculare se va emite în termen de 15 zile de la achiziţionarea acestuia. Pentru autovehiculele de ocazie, certificatul de înmatriculare se va emite într-o lună de la data cumpărării, în caz contrar, fiind pasibilă amenda. Costul certificatului de înmatriculare variază în funcţie de vechimea autovehiculului: dacă acesta are mai mult de zece ani, veţi plăti numai jumătatea sumei. Pentru un autovehicul cumpărat dintr-o ţară europeană, prezentaţi certificatul de cumpărare şi atestatul eliberat de serviciile de impozite, precum că maşina a fost achiziţionată din Uniunea Europeană. Alte documente obligatorii • Certificatul de asigurare sau cartea verde eliberată de societatea de asigurare, trebuie afişat pe parbriz în dreapta, jos. • Un formular de declarare a accidentului, • Controlul tehnic al autovehiculului, la zi, cu indicarea cantităţii de CO2 emanată pe perioada de şase luni care precedă al patrulea an de punere în circulaţie a autovehiculului dumneavoastră. Controlul tehnic este valabil doi ani. În cazul unui control al poliţiei, trebuie să prezentaţi documentele autovehiculului, permisul de conducere, certificatul de asigurare şi trebuie să permiteţi autorităţilor să controleze starea autovehiculului dumneavoastră: funcţionarea farurilor, gradul de uzură al pneurilor, starea generală a maşinii. În caz de încălcare a normelor Codului Rutier, sunteţi pasibili de amendă: se va emite un proces verbal de constatare (numit PV în franceză) şi, dacă e nevoie, va trebui să vă prezentaţi la Comisariat. 11 În general, autostrăzile sunt cu plată. Tariful variaza în funcţie de distanţa parcursă. Pastraţi tichetul pâna la ieşirea de pe autostradă, în caz contrar, veţi fi obligaţi să platiţi încă o dată pentru traseul parcurs. În situaţia producerii unui accident pe autostradă Dacă e posibil, plasaţi maşina pe banda de urgenţe, pentru a evita producerea unui alt accident şi opriţi motorul. Părăsiţi autovehicolul şi plasaţi-vă, împreună cu ceilalţi pasageri, în spatele parapetului de securitate, echipaţi-vă cu vestă fluorescentă şi plasaţi triunghiul reflectorizant în spatele maşinii, pentru a semnaliza pana. Telefonaţi la urgenţe. În Franţa, circulaţia auto se efectuează pe partea dreaptă a drumului, starea generală a drumurilor şi infrastructurii este foarte bună. În situaţia producerii unui accident fără victime, constatarea se face de către şoferi, pe cale amiabilă, fără să fie necesară chemarea Poliţiei. În situaţia în care sunt victime se va anunţa Poliţia. Limitele de viteză admise: 130 km/h pe autostradă; 110 km/h pe drumurile naţionale; 90 km/h pe celelalte drumuri inter-urbane; 50 km/h in interiorul localităţilor; 80 km/h pe bulevardul periferic al Parisului. Marea majoritate a locurilor de parcare sunt cu plată. Parcarea în zone interzise se sancţionează cu amenda pană la 375 de euro sau cu ridicarea maşinii. Se acordă prioritate maşinilor care vin din dreapta. Purtarea centurii de siguranţă este obligatorie. Astfel, în conformitate cu prevederile Codului Rutier francez, utilizarea, dar şi simpla deţinere a aparatelor anti-radar de către participanţii la traficul auto, este interzisă. Fapta este considerată contravenţie şi se pedepseste cu amendă de pană la 1.500 de euro. În cazul refuzului de plată a amenzii, Codul Rutier francez prevede, de asemenea, şi reţinerea permisului de conducere şi confiscarea maşinii. În sensul celor de mai sus, conducătorii auto sunt sfătuiţi să nu utilizeze aparate anti-radar. Înregistrarea maşinii în ţara gazdă. În cazul în care o persoană rezidă în alt Stat Membru UE şi îşi foloseşte maşina personală pe teritoriul acelui stat pentru mai mult de 6 luni, va fi obligat să-si înregistreze maşina adresându-se autorităţilor locale şi plătind taxele de înregistrare aferente în statul gazdă. Asigurarea maşinii. Cetăţenii UE îşi pot asigura maşina în orice Stat Membru UE, dacă compania de asigurări aleasă este licenţiată, conform reglementărilor legale naţionale, pentru emiterea unor astfel de poliţe de asigurări. O companie cu sediul într-un alt SM UE are dreptul să vândă o poliţă de răspundere civilă obligatorie, doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii. Asigurarea va fi valabilă în toate SM UE, indiferent unde are loc accidentul. 12 Taxe. TVA-ul pe maşinile cu motoare este plătit de regulă în ţara din care se cumpără maşina, cu toate că în anumite condiţii, TVA-ul se poate plăti în ţara de destinaţie. 5. Care sunt procedurile de înregistrare şi privind obţinerea permisului de şedere? După data de 1 ianuarie 2014, accesul cetăţenilor români la piaţa franceză a forţei de muncă nu mai este restricţionat, prin impunerea obţinerii unei autorizaţii de muncă. Accesul se va realiza prin înregistrarea contractului de muncă la URSAFF. Potrivit prevederilor articolului 121-1 din Codul francez de intrare şi sejur al străinilor şi dreptul la azil, cetăţenanul UE are dreptul de şedere în Franţa pentru mai mult de 3 luni, dacă: - exercită o activitate profesională în Franţa ; - dispune de resurse suficiente pentru a se întreţine atât el cât şi membrii familiei sale, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială şi deţine o asigurare medicală; - este înscris într-o instituţie legal constituită în vederea parcurgerii studiilor, unei formări profesionale şi garantează dispunerea de asigurare medicală şi resurse suficiente de a se întreţine atât pe el cât şi membrii familiei, astfel încât să nu reprezinte o povară pentru sistemul de asistenţă socială; - deţine calitatea de membru de familie, copil cu vârsta sub 21 de ani, părinte aflat în întreţinere, partener, copil sau părinte al soţului, care însoţeşte un cetăţean care îndeplineşte condiţiile menţionate anterior. 6. Ce prevede lista de verificare înainte şi după sosirea pe teritoriul Franţei?  Înainte de a vă deplasa în Franţa, veţi avea nevoie de următoarele documente:  Paşaport sau document de identitate valabil UE/SEE; alte documente personale pot fi luate, cum ar certificatul de naştere sau de căsătorie, etc.;  Cardul european de sănătate emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) din România sau, după caz, Certificatul provizoriu de înlocuire pentru Cardul European de Asigurări de Sănătate;  Formularele E 205, în scopul atestării perioadelor de asigurare sau de muncă realizate ca şi salariat în România, atunci când este necesar şi/sau U 1 sau U2, dacă doriţi să transferaţi drepturile de şomaj;  Certificate, diplome, atestări şi referinţe privind ocuparea altor locuri de muncă (în original şi traduceri legalizate);  Orice alte permise şi licenţe pe care le consideraţi adecvate, de exemplu permisul de conducere;  CV-uri şi scrisori de intenţie, redactate în limba franceză; 13  Totodată, este necesar să vă asiguraţi că:  Aveţi un loc de cazare în Franţa;  Aveţi suficiente fonduri pentru acoperirea costurilor primei luni de şedere;  Aveţi asigurare medicală corespunzătoare;  Informaţi autorităţile din statul de origine privind şederea pe teritoriul Franţei;  Asuguraţi-vă ca deţineţi paşaport pentru animalele deţinute.  După ce sosiţi în Franţa:  Dacă aveţi deja un loc de muncă trebuie să vă prezentaţi imediat la angajatorul dumneavoastră, iar când începeţi activitatea trebuie să obţineţi confirmarea înregistrării dumneavoastră în cadrul sistemului de asigurări sociale.  Dacă sunteţi în căutarea unui loc de muncă trebuie să vă prezentaţi în termen de o lună la Serviciile Ocupare a Forţei de Muncă, dacă aveţi formularul care atestă că sunteţi în căutarea unui loc de muncă;  Să raportaţi în termen de 3 luni de la mutarea în Franţa autorităţii de înregistrare responsabile (primăria competentă din punct de vedere teritorial);  Să înştiinţati biroul de asigurări sociale (în special angajaţii cu timp parţial de lucru, lucrătorii pe cont propriu, membrii de familie): este necesar să obţineţi numărul de asigurare socială şi formularul european.  Este recomandată deschiderea unui cont bancar;  Dacă este cazul, înregistraţi maşina deţinută;  Prezentaţi-vă la autoritatea fiscală responsabilă;  Abonaţi-vă la servicii de gaze şi electricitate, telefonie, radio şi televiziune;  Înscrieţi-vă copiii într-o instituţie de învăţământ. C. Condiţii de muncă: 1. Cum este reglementată recunoaşterea diplomelor şi a calificărilor? ENIC-NARIC Centrul francez de informare cu privire la recunoaşterea diplomelor universitare şi profesionale este instituţia responsabilă pentru orientarea în demersurile care trebuie făcute pentru recunoaşterea diplomelor. Adresa: 101, Boulevard Raspail 75270 Paris Cedex 06, e-mail: enic-naric@ciep.fr, www.cimade.org. Secţia Île de France 46, Boulevard des Batignoles 75 017 Paris Tel : 01 40 08 05 34 Tel : 01 45 07 63 21 www.ciep.fr/enic-naricfr. Procesul de recunoastere a diplomelor şi a calificărilor profesionale joacă un rol foarte important în procesul de migraţie a forţei de muncă de la nivelul UE. În acest sens, s-au pus bazele unui sistem de recunoaştere a calificărilor profesionale. În cadrul acestui sistem se face distincţie între profesiile care sunt reglementate (profesii pentru care sunt solicitate calificări specifice) şi cele care nu sunt reglementate în Statele Membre gazdă. 14 Astfel, la nivelul UE au fost propuse o serie de instrumente pentru a asigura o mai bună transparenţă în procesul de recunoaştere a diplomelor şi calificărilor: a) Cadrul European al Calificărilor (The European Qualification Framework) – obiectivul său este de a crea legături între diferitele sisteme naţionale de calificare şi de a asigura un transfer omogen şi o recunoastere a diplomelor. b) Centrele de informare cu privire la recunoaşterea academică naţională (The National Academic Recognition Information Centres - NARICs) – furnizează sprijin în recunoaşterea studiilor efectuate în străinătate şi a calificărilor. c) Sistemul European de Transfer al Creditelor (The European Credit Transfer System - ECTS) – facilitează recunoaşterea studiilor efectuate în străinătate şi vine în completarea programului de mobilitate pentru studenţi Erasmus. d) Europass – este un instrument prin care se asigură transparenţa formării profesionale. Prin acest sistem aptitudinile şi calificările sunt mai usor de înţeles şi recunoscut în diferite părţi ale Europei. Are la bază cinci documente standardizate: -un curriculum vitae (CV); -un pasaport lingvistic ; -un supliment la certificatul profesional; -un supliment la diploma; - un document de mobilitate europass. Cel mai adesea, va trebui să constituiţi un dosar cu fotocopiile diplomelor sau titlurilor obţinute, cât şi cu traducerile legalizate ale acestora. Adrese utile www.enseignementsuprecherche.gouv.fr www.service-public.fr. Pentru descărcarea formularelor on-line, se poate accesa: www.ciep.fr/enic-naricfr/poursuit.php; www.edufrance.fr şi Ministerul educaţiei naţionale şi cercetării 110 rue de Grenelle 75357 Paris 07 SP Tel : 01 55 55 10 10 2. Cum este reglementată formarea profesională? Iniţiativele UE pentru promovarea cooperării privind formarea profesională: a. Programul Socrate: Programul Socrate susţine cooperarea europeană în toate domeniile de educaţie, sub diferite forme:  Mobilitate în deplasare pe teritoriul Europei;  organizarea de proiecte comune;  dezvoltarea de reţele europene - diseminarea de idei şi bune practici;  realizarea de studii şi analize comparative. 15 În practică, Programul Socrate oferă burse de studiu, pentru predare sau urmarea unui curs de formare profesională într-o altă ţară. Oferă sprijin pentru instituţiile de învăţământ privind organizarea de proiecte de predat şi de schimb de experienţe şi ajută asociaţiile şi ONG-urile la organizarea de activităţi educaţionale, etc. Una dintre acţiunile programului Socrate este Grundtvig, care urmăreşte în primul rând îmbunătăţirea calităţii educaţiei profesionale a adulţilor şi, de asemenea, promovarea schimbului şi cooperării pentru facilitarea oportunităţilor şi accesului la învăţarea pe tot parcursul vieţii pentru cetăţenii UE. b. Programul Leonardo da Vinci: Programul Leonardo da Vinci, adoptat în 1994, are ca obiectiv principal implementarea politicii de formare profesională a UE. Este unul dintre instrumentele principale de sprijinire a mobilităţii transnaţionale în Europa şi oferă finanţare pentru organizaţiile publice şi private care activează în domeniul formării. Acest program sprijină, de asemenea, proiectele de plasare şi de schimb, vizitele în scop de studiu şi reţelele transnaţionale, printre altele. Educaţia adulţilor şi învăţarea pe tot parcursul vieţii în Europa Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un proces care implică toate formele de educaţie - formale, informale şi non-formale. Are menirea de a permite dezvoltarea şi menţinerea competenţelor-cheie pe tot parcursul vieţii, precum şi de a permite dezvoltarea fenomenului migraţiei între regiuni şi ţări. 3. Cum este realizată încadrarea – contractul de muncă? După 1 ianuarie 2014, contractul de muncă/promisiunea de angajare vor fi înregistrate la URSSAF. In Franta, există două tipuri de bază de contracte de muncă: CDI (contract de muncă pe perioadă nedeterminată) şi CDD (contract de muncă pe perioadă determinată). CDI constituie regimul juridic de bază, iar CDD este considerată excepţia. In principiu,CDD-ul poate fi încheiat: - Pentru a înlocui un angajat absent pentru o perioadă limitată de timp; - Ca urmare a schimbărilor intervenite în structura unei societăţi; - Pentru a realiza un export special, pentru desfăsurarea unei activităţi cu caracter temporar în cadrul companiei; - Pentru o activitate sezonieră; 16 - Pentru recrutare, ca urmare a reglementării unor iniţiative specifice; - Contract pentru formare profesională; - Contract pentru revenirea în activitate; - Contract pentru oportunităţi de angajare în baza unor subvenţii. Contractul de muncă: -Implică desfăşurarea unei activităţi salariale în contul angajatorului; -Implică asigurarea unei plăţi (salariu); -Presupune o relaţie de subordonare. Conform legislaţiei franceze, elementele esenţiale ale unui contract de muncă sunt : identitatea părţilor, denumirea funcţiei, valoarea salariului şi locul de muncă. Conform Directivei 91/53/CEE, angajatul trebuie să fie informat in scris cu privire la următoarele aspecte: - identitatea părţilor; - locul de muncă (desfăsurarea activităţii); - titlul, gradul şi natura sau categoria corespunzătoare postului ocupat de angajat sau o scurtă descriere a acestuia; - data de începere a contractului; - durata contractului temporar de muncă; - durata concediului plătit la care are dreptul angajatul sau, dacă nu este stabilit, procedura de acordare sau stabilire a acestuia ; - durata perioadelor de preaviz - informaţii cu privire la salariu şi modul în care se asigură plata (luna, bilunar, zilnic etc.) - programul de lucru: zilnic sau săptămanal; - Convenţia colectivă care stă la baza condiţiilor de angajare. 17 Încheierea unui contract de munca in formă scrisă, este solicitată si pentru alte tipuri de contracte, precum CDD, ucenicie, etc. Se va distinge între schimbările aduse condiţiilor de angajare stabilite în mod unilateral de angajator (orar, concediu, etc.) şi schimbările care pot fi aduse contractului de angajare, cu acordul acordul angajatului; acestea au în vedere următoarele aspecte: -Modalitatea de remunerare sau suma efectivă care va fi plătită angajatului; -Programul de lucru; -Locul de desfăsurare al activităţii; -Calificarea angajatului; -Orice alte informaţii care sunt considerate importante de către părţi. Angajatorul va notifica angajatului toate modificările intervenite în contractul de muncă. Lipsa unei reacţii din partea angajatului se consideră acceptare tacită. 4. Care sunt prevederile privind ocuparea cu privire la categoriile speciale? Persoanele cu dizabilităţi Întreprinderile cu peste 20 de angajaţi pot opta între a plăti o contribuţie proporţională cu personalul angajat către AGEFIPH (Agenţia Naţională pentru Gestionarea Fondurilor pentru reinserţia Persoanelor cu Handicap) sau a integra persoane cu dizabilităţi în proporţie de cel puţin 6% din forţa de muncă a unui angajator. Salariul plătit trebuie să fie egal cu cel datorat locului de muncă ocupat. Nici o reducere a salariului nu poate fi aplicată. Mai multe informaţii despre ocuparea persoanelor cu dizabilităţi pot fi consultate pe site-ul: http://informations.handicap.fr/. Copii şi Tinerii În Franţa au fost adoptate măsuri speciale pentru a-i sprijini pe tineri să pătrundă pe piaţa muncii. Aceste măsuri includ: Contractul de ucenicie – se aplică tinerilor între 16-25 ani care doresc să obţină o calificare profesională. Durata contractului este de 3 ani. Remunerarea se face în funcţie de vârstă şi de anul de ucenicie şi reprezintă între 25% si 78% din salariul minim (SMIC). Contractul de formare profesională Obiectivul: un contract de angajare care implică o perioadă obligatorie de formare/pregătire pentru tânărul angajat, în domeniul în care va activa. 18 Beneficiari: tinerii necalificaţi cu vârste cuprinse între 16 şi 25 de ani, sau persoanele care au peste 26 de ani şi necesită formare profesională. Durata unui astfel de contract este între 6 si 21 de luni, iar remuneraţia beneficiarului reprezintă între 55% si 85% din valoarea salariului minim. Contractul intergeneraţional - Legea din 1 martie 2013 privind crearea contractului între generaţii ; - Decretul nr. 2013-222 din 15 martie 2013 privind contractul între generaţii. Obiectivele urmărite : - accesul tinerilor la contracte de muncă pe perioadă nedeterminată (CDI) - menţinerea/accesul pe piaţa muncii a seniorilor, - transmiterea de cunoştinţe şi competenţe, - este o măsură de asigurare a competitivităţii şi performanţei companiilor franceze; - constituie a doua măsură în favoarea inserţiei tinerilor pe piaţa muncii, după lansarea locurilor de muncă pentru viitor la sfârşitul lunii octombrie 2012. Femeile insărcinate Femeile însărcinate sunt protejate prin măsuri speciale, conform cărora discriminarea în recrutare este interzisă prin lege şi poate conduce la impunerea unor sancţiuni penale. Condiţiile acestora de muncă sunt modificate în mod corespunzător, spre exemplu: nu vor lucra în aer liber la temperaturi sub 0 grade sau după ora 22. Persoanele în vârstă Persoanele în vârstă (peste 57 ani) care se află în căutarea unui loc de muncă de peste 3 luni pot să beneficieze de un CDD specific (în scopul de a realiza vechimea pentru pensia pentru limită de vârstă). Durata contractului este de 18 luni şi poate fi reînnoit o dată, într-o limită de 36 luni. 5. Cum este reglementată activitatea în calitate de lucrător independent? În Franţa, lucrătorii independenţi se vor înregistra în registrul profesional corespunzător pentru domeniul de activitate. Vor fi supuşi obligaţiei de a plăti contribuţiile de securitate socială pentru lucrătorii independenţi. Formalităţile de înregistrare. Persoana interesată va contacta Centrul privind formalităţile pentru întreprinderi (CFE), corespunzător pentru afacerea pe care o deţine. Anuarul CFE poate fi consultat pe site-ul: http://annuaire-cfe.insee.fr/AnnuaireCFE/jsp/Controleur.jsp. La URSSAF vor fi completate două tipuri de formulare: -declaraţia de începere a unei activităţi non-salariale (declaration de debut d’activite nonsalariee)(cerfa no 90-0192) si 19 - declaraţia de afiliere la o activitate non-salarială (demande d’affiliation au titre d’une activite non-salariee -cerfa no 90-0177). Reţeaua întreprinzătorilor reuneşte, pe bază de voluntariat, conducătorii de companii care sprijină şi consiliază tinerii care iniţiază afaceri. (www.reseauentreprendre.org) Magazinele de gestiune (BG) reunesc echipe de experţi generali, care au rolul de a-i orienta pe cei care doresc să înfiinţeze firme (prin organizarea de sesiuni de formare/ traininguri). (www.boutique-de-gestion.com, http://www.aidecreationentreprise.fr/ ) ADIE – Asociaţia pentru Dreptul la Iniţiativă Economică – asigură finanţare persoanelor care intenţionează să înceapă o afacere.Alături de sprijinul financiar sunt asigurate cursuri de formare şi asistenţă. (www.adie.org ) 6. Cum este reglementată salarizarea? Începând cu 21.12.2012, valoarea SMIC brut orar este fixat la 9,43 euro, reprezentând suma lunară brută de 1.430,22 euro pentru 35 de ore de lucru pe săptămână. SMIC net orar este fixat la 7.39 Euro, reprezentand suma lunara neta de 1.120,43 euro. Notă : Valoarea SMIC – salariul minim interprofesional de creştere economică – sub al cărui cuantum este interzis să fie plătit un angajat. În aplicarea mecanismelor legale de revalorizare, nivelul orar al SMIC va fi, începând cu 1 ianuarie 2014, de 9,53 euro brut, în cuantum de 1445.38 euro brut lunar, raportat la 35 de ore săptămânal. În Franţa, numai contribuţiile de securitate socială sunt deduse la sursă din salariul unui angajat. Celelalte taxe nu sunt reţinute la sursă, ci angajatul trebuie să-şi declare anual venitul şi să plătească taxele aferente în luna mai. Diferenţa între salariul brut şi cel net este de aproximativ 22%. Salariile sunt plătite lunar la o dată stabilită în prealabil şi în general prin transfer bancar. Transferurile bancare sunt obligatorii pentru salariile lunare care depăşesc 1500 de EURO. Fiecărui angajat îi este emis un buletin de salariu, care conţine următoarele elemente: - Angajatorul (nume, adresă, număr de înregistrare, cod APE (codul prin care se stabileşte tipul activităţii de bază a firmei) numărul Siret (numărul de identificare al companiei)); - Angajatul (nume, postul ocupat, poziţia ocupată în contractul colectiv); -URSSAF (oficiul principal de securitate socială) sau MSA (schema de acordare a subvenţiilor de securitate socială în agricultură) la care sunt plătite contribuţiile; - Contractul colectiv care se aplică; -Componentele care formează salariul brut, ex: numărul de ore lucrate, numărul orelor plătite normal şi cele plătite la un nivel ridicat (de exemplu pentru munca suplimentară sau munca de noapte) indicând ratele aplicate, bonusurile salariale care sunt subiect al contribuţiilor de securitate socială (bonus de vechime si de performanţă, prime, etc.) 20 -Natura şi suma ratei fixe pentru angajaţii al căror salariu este determinat în baza unei rate fixe săptămânale sau lunare în număr de ore lucrate sau o rată fixă anuală stabilită pe ore sau zile; -Contribuţiile de securitate socială şi deducerile fiscale: CRDS (rambursarea contribuţiilor de securitate socială), CSG (contribuţii suplimentare pentru persoanele defavorizate), alte contribuţii în baza salariului; -Orice alte sume care nu sunt subiect al contribuţiilor de securitate socială (rambursarea cheltuielilor profesionale); -Salariul net plătit efectiv angajatului; -Data plăţii salariului net; -Datele oricăror concedii plătite incluse în perioada de plată şi indemnizaţia corespunzătoare. O altă menţiune obligatorie este că angajatul trebuie să păstreze buletinul de plată pentru o perioadă nedefinită de timp. Această menţiune se poate regăsi astfel: ‘pour vous aider à faire valoir vos droits, conservez ce bulletin de paie sans limitation de duree’. Angajatorul trebuie să păstreze buletinul de plată timp de 5 ani de la emiterea lui. În buletinul de salariu nu se vor regăsi : -Menţiuni privind lucrătorii care participă la greve sau la activităţi de reprezentare a salariaţilor: -Orele neplătite ca urmare a participării la greve vor fi înscrise ca „absenţe neplătite”, -Orele lucrate în decursul delegării sindicale a salariatului, sunt incluse în programul normal de lucru, -Pentru mai multe detalii se poate consulta site-ul: www.travail-solidarite.gouv.fr . 7. Cum este reglementat timpul de lucru? Timpul de muncă Timpul de muncă este reglementat în Franţa prin: Legea Aubry I din 13 iunie 1998 si Legea Aubry II din 19 ianuarie 2000; Legea din 17 ianuarie 2003 privind salariile, timpul de muncă si cresterea ocupării forţei de muncă; Articolele L.212 -1 pană la L.213 -10 din Codul Muncii; Articolele R.212-1 pană la R.212-2 din Codul Muncii; Articolul D.212-1 din Codul Muncii Articolele L.220-1 pană la L.221-27 din Codul Muncii. De la 1 iulie 2002, durata legală a săptămanii de muncă este de 35 de ore în toate tipurile de companii. Durata programului zilnic de lucru nu poate depăşi în principiu 10 ore. Durata maximă pentru o zi de muncă poate atinge şi 12 ore, în baza unor convenţii colective. La fiecare 6 ore vor trebui acordate lucrătorilor pauze de minim 20 de minute. 21 În principiu, durata săptămanală de lucru nu poate depăsi 48 de ore sau 44 de ore în medie intr-o perioadă de referinţă de 12 săptămani consecutive. Pentru cei care au mai puţine de 18 ani şi pentru ucenici, perioada maximă a unei săptămani de muncă este de maxim 35 de ore. Durata maximă a unei zile de muncă pentru cei care au sub 18 ani şi pentru ucenici este de 8 ore (respectiv 7 ore pe zi pentru tinerii care au mai puţin de 16 ani şi lucrează pe timpul vacanţelor şcolare). În plus, nici o perioadă neîntreruptă nu poate depăşi 4 ore şi jumătate de muncă. Pauzele şi perioadele de odihnă Tuturor lucrătorilor trebuie să li se acorde o perioadă zilnică de odihnă de 11 ore consecutive din 24 (sau de 9 ore pentru anumite cazuri în funcţie de cum prevăd contractele colective). Timpul de odihnă săptămanal minim este de 35 de ore consecutive (11 ore + 24 de ore). Există derogări pentru anumite activităţi (operatori de maşini industriale, lucrătorii sezonieri). Dacă nu este stabilit altfel, ziua de odihnă săptămanală este duminica. Legea privind securizarea locurilor de muncă, din iunie 2013, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2014, modifică Codul muncii în ceea ce priveste timpul parţial de muncă : -durata minimă de 24 ore saptamanal impusă angajatilor în regim de timp parţial, -orele suplimentare (complementare) nu pot depăşi 1/10 din durata săptămânală sau lunară prevazută în contract decât în anumite conditii; -majorarea de 10% se aplică de la prima oră complementară ( în legea din 2008, orele suplimentare nu erau limitate, dar majorarea se aplică pentru orele suplimentare efectuate peste limita de 1/10). Personalul de conducere al unei companii, considerat „autonom” poate lucra mai mult de 35 de ore pe săptămană, fiind acordate zile de concediu suplimentare. Munca suplimentară (orele suplimentare) este plătită. Remunerarea muncii suplimentare se realizează după cum urmează: -25% pe oră pentru fiecare dintre primele 8 ore de muncă suplimentară (de la a 36-a până la 43-a de oră inclusiv), -50% în plus pentru fiecare oră efectuată peste cele 8 ore suplimentare, (dispoziţia este valabilă în sectoarele în care sunt admise excepţii, în special în baza contractelor colective). Munca de noapte realizată în intervalul 21:00 – 6:00 nu poate depăşi de regulă 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămană (prin contracte colective se stabilesc până la 44 de ore pe 22 săptămană). Munca de noapte se compensează prin zile de odihnă săptămanale sau plată suplimentară. Femeilor însărcinate care munceau în mod normal pe timp de noapte, li se va schimba programul de lucru cu unul pe timp de zi pe perioada sarcinii şi, pe durata concediului, post-natal legal. Mai multe informaţii pot fi consultate pe site-ul: www.travail-solidarite.gouv.fr . 9. Care sunt prevederile privind concediile? Concediul şi remuneraţia continuă: Toţi lucrătorii au dreptul la un concediu plătit dacă au lucrat pentru cel puţin o lună de-a lungul unei perioade de referinţă, care se derulează între ziua de 1 iunie a anului anterior pană la 31 mai din anul curent. Lucrătorii au astfel dreptul la două zile şi jumătate de concediu plătit pentru fiecare lună lucrată, ex: -cinci săptămâni de concediu plătit pentru un an de muncă. De regulă, se iau în considerare pentru calcularea concediului plătit strict perioadele în care s-a lucrat efectiv. Astfel, nu sunt luate în considerare perioadele de absenţă de la locul de muncă. Totuşi, anumite perioade sunt considerate perioade de angajare, respectiv concediul anual corespunzător anului anterior, concediul de maternitate, concediul de formare, sau anumite perioade de boală, dacă acestea sunt acoperite de contractul colectiv. Data concediului de odihnă plătit se stabileşte prin acordul comun al angajatorului şi angajatului, sau, în lipsa unui astfel de acord, decizia se ia doar de către angajator. Franţa are 10 sărbători publice: 1 ianuarie, prima zi după Paşte, 1 mai, 8 mai (ziua victoriei din 1945), Înălţarea Domnului (joia), 14 iulie (ziua naţională), 15 august, 1 noiembrie, 11 noiembrie (ziua victoriei din 1918) şi 25 decembrie. 1 mai este singura sărbătoare legală plătită. Celelalte sărbători sunt plătite doar dacă acestea sunt sărbătorite în timpul unei zile normale de muncă. Alte tipuri de concedii. Lucrătorii au dreptul la un concediu medical. Pentru a beneficia de indemnizaţia zilnică de boală trebuie ca acesta să fi cotizat 20 de ore în ultimele 3 luni anterioare întreruperii activităţii. La prezentarea formularului E104 perioadele de cotizare în alte SM UE sunt luate în considerare. Concediul de maternitate se acordă 16 săptămani pentru un copil (6 săptămani înainte de naştere şi 10 după naştere). După efectuarea concediului de maternitate, lucrătorii pot 23 solicita acordarea unui concediu de paternitate sau să lucreze cu jumătate de normă (parttime). Concediul de paternitate reprezintă 11 zile calendaristice consecutive în cazul naşterii simple şi 18 zile pentru naşterea multiplă, de la data naşterii copilului. Acest concediu nu poate fi fracţionat şi se poate cumula cu cele 3 zile de concediu acordate la naşterea unui copil. Legislaţia franceză permite acordarea de timp liber părinţilor, în scopul îngrijirii copiilor lor cu dizabilităţi, care au suferit un accident sau sunt foarte bolnavi. Angajaţii pot solicita o perioadă liberă de pană la 11 luni, pentru concediu de formare personală („CIF”), îngrijirea unui copil bolnav sau concediu de aptitudini. Eligibilitatea pentru unele dintre aceste tipuri de concedii poate fi condiţionată de o perioadă de vechime în cadrul companiei sau de contribuţiile minime plătite la sistemul public de securitate socială. 10. Care sunt dispoziţiile privind încetarea relaţiei de muncă? Perioada de probă Potrivit prevederilor Codul Muncii (art.L1221-19- L.1221-23), contractul de muncă pe durată nederminată poate avea o perioadă de probă, a cărei durată maximă este de : 2 luni pentru muncitori şi salariaţi; 3 luni pentru instructori şi tehnicieni; 4 luni pentu cadre. Perioada de probă permite angajatorului să evaluzeze competenţele salariatului (raportat la experienţa anterioară), iar salariatului să aprecieze responsabilităţile postului. Perioada de probă poate fi reînnoită o singură dată. Reînnoirea perioadei de probă ( – este dublarea perioadei de proba, 2+2, 3+3, 4+4) nu poate depăşi: 4 luni pentru lucrători şi salariaţi; 6 luni pentru instructori şi tehnicieni; 8 luni pentru cadre. Perioada de probă şi posibilitatea de reînnoire nu se prezumă. Aceste prevederi sunt expres stipulate în scrisoarea de angajare sau în contractul de muncă. În ceea ce privesc dispoziţiile privind perioada de probă aferentă contractului pe durată determinată, în cuprinsul acestuia poate fi prevăzută o perioadă de probă (L1242-10). Cu excepţia situaţiilor în care uzanţele sau prevederile convenţionale prevăd durate mai mici, această perioadă de probă nu poate depăşi o zi/săptămână, în limita a două săptămâni. Dacă contractul nu prevade un termen exact, perioada de probă se calculează raportat la durata minimă a contractului. Rezilierea unui contract pe durată determinată (CDD) 24 CDD încetează la sfarşitul perioadei de valabilitate a contractului. Nu este nevoie de nici un fel de notificare. Se acordă un bonus în valoare de 10% din salariu. Cu excepţia siuaţiei în care părţile dispun altfel, contractul de muncă pe durată determinată nu poate fi reziliat înainte de scadenţa termenului, decât în caz de abatere disciplinară gravă, forţă majoră sau incapacitate constatată de medicul de medicină a muncii. (L 1243-1). Prin excepţie de la aceste dispoziţii, contractul de muncă pe durată determinată poate fi reziliat înainte de termen, la iniţiativa salariatului, dacă acesta justifică încheierea unui contract pe durată nedeterminată. Rezilierea de comun acord a contractului de muncă Nu există o procedură specifică, dar este recomandată consemnarea în scris a acordului. Rezilierea convenţională reprezintă o modalitate de încetare a contractului, prin acordul părţilor. Pentru a fi valabilă, părţile trebuie să respecte o procedură în cadrul căreia se negociază şi se semnează un contract de încetare a raporturilor de muncă, care trebuie să fie înregistrat la Direcţia departamentală de muncă, ocupare şi formare profesională (DDTEFP) sau la Inspecţia Muncii, pentru salariaţii protejaţi (reprezentanţii angajaţilor). Perioadele de preaviz şi termenele în situaţia în care rezilierea este decisă de către angajator Dacă rezilierea nu este datorată unei neglijenţe grave, salariatul are dreptul: - la un preaviz a cărei durată este determinată prin lege, convenţie sau acord colectiv de muncă, sau, prin uzanţele locului şi profesiei, dacă se justifică o vechime continuă la acelaşi angajator de până la 6 luni; - la un preaviz de o lună, dacă salariatul justifică la acelaşi angajator o vechime în muncă neîntreruptă cuprinsă între 6 luni şi 2 ani; - la un preaviz de 2 luni, dacă salariatul justifică la acelaşi angajator o vechime în muncă neîntreruptă de cel puţin 2 ani; Aceste prevederi se aplică dacă contractul de muncă sau uzanţele prevăd un preaviz sau o condiţie de vechime în muncă mai favorabile pentru salariat. Potrivit prevederilor art . L 1234-2, clauzele care fixează un preaviz cu o durată inferioară celei care rezultă din dispoziţiile articolului L 1234-1 sau o condiţie de vechime a serviciilor superioare celei enumerate este nulă. Data de prezentare a scrisorii recomandate (prin care se notifică concedierea salariatului) stabileşte termenul de preaviz. 25 Salariata însărcinată (care deţine o atestare medicală) poate rezilia contractul de muncă fără preaviz şi fără să plătească o indemnizaţie pentru reziliere. Concedierea Există trei etape în procesul de concediere: - Invitarea angajatului la o întâlnire preliminară – aceasta urmăreşte să acorde posibilitatea de a explica anumite aspecte şi de a prezenta punctul de vedere; - Notificarea privind concedierea – se înaintează în primele două zile lucrătoare de la întâlnire sau cel tarziu la o lună de la aceasta; - Plăţile compensatorii sunt acordate în concordanţă cu prevederile contractului colectiv de muncă. Concedierea din motive economice implică o serie de obligaţii suplimentare, spre deosebire de concedierea individuală, după cum urmează: -Stabilirea şi respectare criteriilor cu privire la ordinea concedierilor; -Propunerea de soluţii angajaţilor, pentru a evita reducerile de personal (convenţii privind relocarea, CRP (acordul de recalificare profesională personalizată); -Consultarea consiliului salariaţilor şi informarea organismului guvernamental cu responsabilităţi în acest domeniu; Există obligaţii suplimentare în cazul concedierilor colective, în special obligaţia de a asigura relocarea acelor lucrători şi stabilirea unui plan de protecţie al ocupării forţei de muncă. Înţelegerea nu reprezintă o formă de încetare a raporturilor de muncă. Este un contract prin care părţile convin încetarea unei dispute. Acesta presupune realizarea de compromisuri reciproce, dar angajatul nu poate primi drept compensaţie o sumă care să fie mai mică decat cea stabilită în mod legal prin contract. Inţelegerea se realizează în baza unei decizii care nu poate fi contestată. Demisia Nu există reglementări legale specifice cu privire la demisie, dar este totuşi de preferat ca persoana care intenţionează să demisioneze, să transmită o notificare scrisă printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire către conducerea companiei. Această notificare nu este necesară pentru cei aflaţi în perioada de probă. Pensionarea: Convenţiile privind pensionarea în Franţa nu sunt uniforme, dar sunt organizate în conformitate cu sectorul de activitate, de exemplu, există o schemă pentru lucrătorii din sectorul privat, scheme speciale pentru lucrătorii din sectorul public şi schemele pentru lucrători independenţi (profesii liberale, meseriaşi, comercianţi şi fermieri). 26 Angajaţii din sectorul privat contribuie la sistemul pentru pensia de limită de vârstă, indiferent de veniturile acestora. Schema generală este gestionată de către CNAV (Casa Naţională de Pensii pentru Limită de Vârstă), iar toţi angajaţii din sectorul privat sunt obligaţi să se alăture şi unui fond de pensii suplimentar gestionat de AGIRC (Asociaţia Generală de Instituţii de Pensii pentru Personalul de Conducere) sau ARRCO (Asociaţia pentru schema suplimentară de pensionare pentru personalul de execuţie). Pentru a obţine o pensie pentru limită de vârstă vor fi îndeplinite cumulativ condiţiile privind perioada minimă de asigurare şi vârsta standard. În prezent, vârsta pentru pensionarea pentru limită de vârstă este 62 de ani. Încetarea contractului de muncă din motive de invaliditate Salariaţii care, în urma unui accident de muncă sau unei boli care nu are o cauză profesională, se află în incapacitate totală sau parţială de a desfăşura o activitate lucrativă, pot solicita acordarea unei pensii de invaliditate, cu îndeplinirea anumitor condiţii. În orice situaţie, pensia de invaliditate se atribuie cu caracter temporar; aceasta poate fi revizuită, suprimată sau suspendată în funcţie de evoluţia stării de sănătate a asiguratului, începerea unei activităţi profesionale etc Aceste dispoziţii vizează persoanele asigurate în regimul general. Asiguraţii care se supun altor regimuri (lucrători independenţi, exploatări agricole, funcţionarii publici) se supun legislaţiei organismului care varsă prestaţiile pentru incapacitate de muncă şi condiţiilor de atribuire a pensiei de invaliditate, în funcţie de regimul special al acestora. Persoana asigurată care se află în incapacitate de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau boli non-profesionale, poate primi o pensie de invaliditate, cu îndeplinirea următoarelor condiţii : -nu are vârsta standard de pensionare; -justifică 12 luni de înscriere în regimul de securitate socială în prima zi din luna în curs din care a survenit întreruperea activităţii, urmată de invaliditate sau dacă constatarea stării de invaliditate rezultă dintr-o stare de “uzură prematură a organismului”; - a efectuat 800 de ore de activitate salarială plătită în termen de 12 luni care preced încetarea raportului de muncă sau constatarea medicală a invalidităţii din care 200 de ore în primele 3 luni, sau dacă a cotizat o perioadă de 12 luni, potrivit unui salariu cel puţin egal cu salariul minim pe economie, din care jumătate în primele 6 luni; - prezintă o capacitate restrânsă de muncă. Gradul de incapacitate de muncă, stabilit de medicul consultant al Casei de Asigurări de Sănătate este apreciat, ţinând cont de capacitatea de muncă rămasă, de starea generală, de vârstă, de starea fizică şi mentală a asiguratului, precum şi de aptitudinile şi formarea profesională a acestuia. Asiguraţii declaraţi inapţi din punct de vedere medical sunt încadraţi în una dintre cele 3 grade/categorii de invaliditate: 27 - Categoria I: persoane cu dizabilităţi care pot presta o activitate remunerată; - Categoria II: persoane cu dizabilităţi care nu pot presta nici o activitate profesională; - Categoria III: persoane cu dizabilităţi care, aflându-se în incapacitate absolută pentru a exercita o profesie, sunt nevoite să recurgă la asistenţa unei terţe persoane pentru a-şi desfăşura activităţile cotidiene, uzuale. Încadrarea într-una dintre categorii determină suma pensiei de invaliditate. Pensia de invaliditate se acordă şi se revocă de Casa Primară de Asigurare de Sănătate în raza căreia se află domiciliul asiguratului. Casa Primară statuează cu privire la acordarea pensiei de invaliditate, pe baza avizului controlului medical, într-un termen de 2 luni. Acest organism poate: - Notifica asiguratului un refuz privind acordarea pensiei de invaliditate, indicând posibilităţile administrative de atac; - Acorda pensia de invaliditate, precizând încadrarea într-unul din gradele de invaliditate şi cuantumul pensiei ; notificarea atribuirii unei pensii de invaliditate precizând recursurile asiguratului; acesta poate contesta categoria în care a fost încadrat sau cuantumul pensiei de invaliditate. Indiferent de data solicitării, dreptul la pensie se deschide începând cu data de la care se apreciază gradul de invaliditate. Lipsa unui răspuns al CPAS în termenul menţionat de 2 luni reprezintă respingerea solicitării. Pensia se acordă cu titlu temporar, în funcţie de circumstanţe (modificarea stării de invaliditate a beneficiarului, începerea unei activităţi profesionale), poate fi revizuită (diminuată sau mărită), suspendată sau revocată, în toate cazurile, Casa notificând decizia asiguratului, indicând căile de recurs. Controalele regulate (controlul medical efectuat de medicul consultant/control administrativ de un agent împuternicit) sunt efectuate pentru a aprecia situaţia beneficiarului pensiei. În urma controalelor, se poate lua decizia suspendării pensiei. Titularul pensiei poate demara procedurile de revizuire privind încadrarea într-un grad de invaliditate, dacă apreciază că starea de sănătate s-a agravat. În principu, acordarea pensiei de invaliditate încetează în momentul în care titularul atinge vârsta standard de pensionare (între 60 şi 62 de ani în funcţie de anul naşterii). Astfel, pensia de invaliditate este înlocuită cu pensia pentru limită de vârstă acordată din cauza incapacităţii de muncă. Prin derogare de la această regulă, chiar dacă asiguratul exercită o activitate profesională, pensia pentru limită de vârstă repartizată cu titlu de incapacitate de muncă nu este atribuită decât dacă asiguratul exprimă în scris consimţământul cu privire la această solicitare. 11. Care sunt prevederile privind conflictele de muncă – reprezentarea lucrătorilor români, greva? Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă 28 În cazul apariţiei unui conflict de muncă va puteti adresa: -Conseil de Prud’hommes -Sindicatelelor -Tribunalului competent din punct de vedere teritorial, dacă nu dispuneţi de resurse suficiente pentru a vă adresa unui avocat specializat în litigii de muncă. A.Consiliul Prud’hommes este îndreptăţit sa reglementeze litigiile dintre salariaţi şi angajatorii săi cu privire la: - contractul pe durata nedeterminată sau determinată, - contractul de ucenice, -contractul de inserţie profesională în alternanţă. Competenţa Consiliului Prud’hommes se exercită în cadrul tuturor etapelor contractului de muncă (încheierea, executarea şi încetarea sa). Pentru recunoaşterea existenţei sau valabilităţii unui contract de muncă, se face distincţia dintre contract de muncă/ promisiune de angajare, pentru a putea recunoaşte o ruptură abuzivă de o promisiune de angajare. Acesta poate fi sesizat: - În ceea ce privesc diferendele referitoare la remuneraţie, timpul de lucru, discriminări, concedii, formare profesională; - În caz de litigii privind rezilierea contractului (motiv, indemnizaţii, etc). B.În cazul apariţiei unor situaţii de incertitudine privind situaţia profesională sau dacă doriţi informaţii privind dreptul la muncă, vă puteţi adresa, în funcţie de natura activităţii societăţii, la: - Pentru activităţile agricole -serviciilor Inspecţiei Muncii, Ocupării şi Politicii Sociale Agricole http://www.agriculture.gouv.fr; -Pentru activităţile de transporturi - Inspecţiei Muncii privind Transporturile http://www.developpement-durable.gouv.fr/-Transports,1310-.htm -Pentru toate celelalte de activitate (comerţ, industrie, construcţii) -Serviciilor de Inspecţie din cadrul Ministerului Muncii: http://travail-emploi.gouv.fr/informationspratiques,89/fiches-pratiques,91/litiges-et-conflits-du-travail,124/l-inspection-dutravail,1123.html C.Consiliul Prud’hommes competent din punct de vedere teritorial Consiliul competent este cel de la sediul societăţii sau de la locul de executare al contractului de muncă. Dacă desfăşurarea contractului are loc în afara sediului societăţii 29 (lucrători la domiciliu), solicitarea se adresează Consiliului Prud’hommes de la domiciliul salariatului. Indiferent care va fi locul de muncă, salariatul poate sesiza întotdeauna Consiliul Prud’hommes de la locul de angajare sau sediul social al societăţii angajatoare. D.Sesizarea Consiliului (depunerea cererii) Cererea se va formula prin scrisoare recomandată sau depusă la Secretariatul –Grefa Consiliului în termenele prevazute de lege (termenele de prescriptie între 6 luni si 5 ani; acestea sunt maximale, au rolul de a fixa o orientare pentru prescriptie). Se recomandă sesizarea cu celeritate a Consiliului Prud’homal pentru credibilitate şi pentru evitarea aplicării taxei tardive pentru reclamaţii. Depunerea cererii întrerupe aceste termene. E.Concilierea Ca şi regulă generală, tentativa de conciliere este obligatorie şi părţile (angajator şi salariat) se vor se prezenta personal sau vor fi reprezentate de un mandatar. În cazul unui litigiu privind caracterul legal al concedierii (procedura, caracterul real şi serios al motivelor invocate de angajator) angajatorul şi salariatul pot conveni (sau, după caz, biroul de conciliere) acordarea unui termen pentru acord. Acest acord prevede vărsarea de către angajator în contul salariatului a unei indemnizaţii forfetare (suma este determinată potrivit baremului menţionat în cadrul articolului D.1235), în funcţie de vechimea în muncă a salariatului; Baremul menţionat în articolului L. 1235-1 se determină astfel: ― două luni de salariu daca salariatul justifică angajatorului o vechime mai mică de 2 ani; ― patru luni de salariu dacă salariatul justifică angajatorului o vechime cuprinsă între 2 ani şi până la 8 ani; ―8 luni de salariu dacă salariatul justifică angajatorului o vechime cuprinsă între 8 ani şi până la 15 ani; ―10 luni de salariu daca salariatul justifică angajatorului o vechime în muncă cuprinsă între 15 si 25 ani; ―14 luni de salariu daca salariatul justifică angajatorului o vechime în muncă mai mare de 25 ani. F.Judecata Părţile sunt convocate la judecată prin scrisoare. Decizia se adoptă de Consilierii Prud’homali, cu o majoritate absolută. G.Căile de recurs: 30 Până la o anumită sumă a cererii, fixată prin Decret, Consiliul Prud’hommal statuează în această privinţă. Din acest moment, judecata este susceptibila de apel: curtea de apel poate fi sesizată şi poate rejudeca decizia luată de Consiliul Prud’hommes. H.Procedura de urgenţă Aceasta permite obţinerea unei decizii de urgenţă în anumite circumstanţe date. Consiliul Prud’hommal, poate: • să întreprindă toate măsurile pentru remedierea disputei; • să prescrie măsuri conservatoare sau pentru prevenirea deteriorării sau stopării unei manifestări vădit ilegală, chiar şi în situaţie de contestare serioasă; 3. Tribunalul competent din punct de vedere teritorial În situaţia în care nu dispuneti de mijloace financiare pentru a vă adresa unui avocat specializat în litigiile de muncă, puteti contacta Tribunalul din circumscripţia teritorială de domiciliu sau accesând electronic Secţiunea “Aide juridictionnelle“. Acest ajutor jurisdicţional vă va permite beneficierea de reducerea/scutirea onorariilor datorate unui avocat. Sindicatele Nivelul de sindicalizare din sectorul privat în Franţa este de 5%. Principalele sindicate sunt CGT (Confederation generale du travail), CFDT (Confederation francaise democratique du travail), Force ouvriere, CFTC (Confederation Francaise des Travailleurs Chretiens) şi CFE-CGC (Confederation francaise de l'encadrement - Confederation generale des cadres). Pentru a fi reprezentativ un sindicat trebuie să cumuleze 7 criterii, printre care: să obţină cel puţin 10% din voturile exprimate la primul tur al alegerilor profesionale (8% la nivel de ramură profesională şi la nivel interprofesional). Sindicatele acţionează la nivelul companiilor sau al unor sucursale pentru a apăra interesele şi drepturile lucrătorilor: -au drept de iniţiativă în sectorul economic pe care îl reprezintă; - consiliază şi sprijină interesele salariaţilor; - reprezintă angajaţii în raporturile cu angajatorii şi autorităţile publice; - desfăşoară activitatea în coordonare cu sindicatele din Europa. Fiecare sindicat reprezentativ din cadrul unei companii sau al unei întreprinderi cu peste 50 de angajaţi îşi poate numi un delegat/reprezentant sindical în cadrul acesteia. Delegaţii sindicali pot fi numiţi pentru o perioadă nedeterminată şi reprezintă sindicatele 31 de care aparţin şi intervin în negocierea contractelor colective de muncă. Aceştia beneficiază de o protecţie specială în caz de concedieri sau surplus de forţă de muncă. Calitatea de membru al unui sindicat este dobandită în mod voluntar de către angajaţi prin completarea unei formular de înregistrare şi plata unei taxe anuale. Conflicte de muncă/greve Conflictele de muncă apar atunci cand între angajaţi şi angajatori există o dispută cu privire la: plata salariului, nerespectarea clauzelor contractuale de către angajator, munca suplimentară, condiţiile de muncă sau normele de sănătate şi securitate la locul de muncă, perioadele de concediu şi zile libere, contractul de angajare sau de ucenicie, un accident sau o boală profesională etc. În cazul unor conflicte angajaţii se vor adresa: -Reprezentanţilor salariaţilor, dacă sunt angajaţi într-o companie mică; -Reprezentanţilor de personal, reprezentanţilor sindicali, membrilor consiliului de muncă sau ai comitetului CHSCT, comitetul pentru sănătate, siguranţă şi condiţii de muncă, în funcţie de problema şi justificarea fiecăreia dintre părţi. Dacă problema nu se soluţionează favorabil pentru lucrători, aceştia pot sesiza Inspecţia Muncii. Totodată, angajaţii pot apela direct la Inspectoratul de muncă, dacă fac parte dintr-o întreprindere mică şi nu au reprezentanţi. Participarea la grevă Toţi angajaţii au dreptul de a participa la grevă în Franţa. Acest drept este recunoscut şi garantat prin Constituţie pentru toţi angajaţii. În virtutea acestui drept, pot înceta activitatea (pentru a declanşa forma de protest). Constituie o modalitate pentru a-şi exprima dezacordul sau pentru a solicita ameliorarea condiţiilor de muncă. Greva presupune încetarea totală a activităţii de către lucrători. Aceasta poate dura doar o perioadă scurtă de timp. Obiectivul este de revendicare a drepturilor de natură profesională (condiţii de muncă sau plată). Greva legală. Greva trebuie să fie colectivă. Nu se consideră grevă situaţia în care doar un angajat declanşează forma de protest, decât dacă acesta se alătură unei greve naţionale. Greva trebuie să reprezinte un acord comun de intenţie cu privire la întreruperea activităţii având un scop profesional specific. Greva ilegală se consideră: „Go-slow” – încetinirea deliberată a ritmului activităţii, grevele politice, grevele de simpatie prin care cei care o iniţiază urmăresc susţinerea unui angajat din cadrul întreprinderii sau sprijinirea unor cereri comune ale unui număr mare de lucrători. Consecinţele grevelor 32 Grevele presupun suspendarea contractului de muncă, fără încetarea acestuia (cu excepţia comiterii unei infracţiuni/încălcări grave). Angajatorii pot deduce (din salariul angajatului care a fost în grevă) suma corespunzătoare pentru perioada nelucrată. Faptul că un lucrător a participat la grevă nu constituie un motiv de discriminare între acesta şi un lucrător care nu a participat, din punct de vedere al salariului şi al indemnizaţiilor de asistenţă socială. Angajatorii vor plăti drepturile acelor salariaţi care nu participă la grevă în perioada de referinţă, cu excepţia situaţiei în care se poate dovedi că, din acest motiv, le-a fost imposibil să le asigure condiţiile pentru realizarea sarcinilor profesionale. Nu există o limitare în timp pentru durata de desfăşurare a grevelor – poate dura fie mai puţin de o zi, fie chiar câteva luni. Lucrătorii nu trebuie să fie membrii de sindicat pentru a-şi putea exercita dreptul la grevă. Restricţii cu privire la greve: -Continuitatea serviciilor publice. Nu este recunoscut dreptul la grevă pentru membrii poliţiei, personalul din închisori, anumite ramuri ale ministerului de interne, autorităţile judiciare sau armată. Alte categorii de personal sunt obligate să asigure cel puţin serviciile minime (sănătate, inclusiv profesioniştii din sistemul privat); -Respectarea drepturilor de proprietate. Actele de violenţă, de asalt şi daunele produse în timpul unei greve sunt considerate infracţiuni ce pot conduce la condamnări penale. -Respectarea libertăţii de a munci a celor care nu participă la grevă şi a angajatorului Persoanele participante la o grevă nu trebuie să impiedice activitatea celor care nu participă la aceasta sau să-i determine să absenteze de la locul de muncă. Jurisprudenţa indică faptul că faptul că existenţa unei singure uşi deschise la sediul companiei dovedeşte că nu a avut loc nici o obstrucţie a procesului de muncă. A.Alte organizatii interprofesionale În Franţa există uniuni sindicale, acestea nefiind reprezentative de drept: Union nationale des syndicats autonomes (UNSA) afiliata la CES Union syndicale Solidaires regrupează SUD , dar de asemenea sindicate precum SNJ sau SNUI Confédération nationale du travail (CNT) Confédération autonome du travail (CAT) Uniunile sindicale vor proba reprezentativitatea potrivit criteriilor legale. Judecătorul poate decide dacă un sindicat răspunde criteriilor şi este reprezentativ. 33 D. Condiţii de viaţă: 1. Care sunt dispoziţiile privind sistemul politic, administrativ şi juridic? Suprafaţă şi diviziuni teritoriale: 675.417 km² (locul 41 în lume; o cincime din teritoriul UE), din care Metropola cuprinde 543.965 km². Republica Franceză este alcătuită din: -Metropola (Franţa continentală), divizată în 22 de regiuni şi 96 departamente; -5 regiuni/departamente de peste mări (DOM): Guadelupa, Martinica, Guyana franceză, Mayotte, La Réunion; -5 colectivităţi de peste mări: Polinezia franceză, Wallis-et-Futuna, Saint-Pierre-etMiquelon, Saint-Barthélémy, Saint-Martin; -1 colectivitate sui-generis : Noua Caledonie; -1 teritoriu de peste mări: Teritoriile australe şi antarctice franceze (TAAF); -1 insulă în Oceanul Pacific: Insula Clipperton; -Insulele din Oceanul Indian. Populaţia: 65,8 milioane de locuitori (estimare ianuarie 2011, locul 2 în UE şi 21 în lume). Densitate: 97 loc/km². Informaţii politice Forma de guvernământ: Republică prezidenţială (conform Constituţiei din 1958). Şeful statului: Preşedintele Republicii – François Hollande. Ultimele alegeri prezidenţiale: 6 mai 2012 (Rezultate: Francois Hollande – 51,64%; Nicolas Sarkozy – 48,36%). La 15 mai 2012, François Hollande a fost învestit oficial preşedinte. Preşedintele statului este ales prin vot universal direct pentru un mandat de 5 ani (mandatul prezidenţial de 5 ani a fost introdus în urma referendumului din 24 septembrie 2000). Numeşte prim-ministrul (art.8 al Constituţiei), prezidează Consiliul de Miniştri, promulgă legi, este şeful armatei şi stabileşte orientările de politică externă. Beneficiază de puteri excepţionale, în caz de criză politică sau economică gravă. Poate dizolva Adunarea Naţională (art.16). Situaţia politică internă: Partidul de guvernământ este Partidul Socialist, care a câştigat alegerile legislative din iunie 2012. Parlamentul: Bicameral, compus din Adunarea Naţională (577 de deputaţi, aleşi pentru cinci ani) şi Senatul Republicii (348 de senatori, aleşi pentru şase ani, prin vot indirect,). Legături către principalele site-uri oficiale: -Preşedinţie: http://www.elysee.fr -Guvern: http://www.gouvernement.fr -Ministerul afacerilor externe: http://www.diplomatie.gouv.fr -Senat: http://www.senat.fr 34 -Adunarea Naţională: http://www.assemblee-nationale.fr Profil socio-economic Strategia de guvernare economică a FR urmează în prezent 3 linii principale: scăderea deficitului bugetar şi a datoriei publice; realizarea de reforme structurale, astfel încât să fie încurajată competitivitatea, iar balanţa comercială să fie echilibrată; coerenţa cu politicile europene. Autoritatea judiciară este reprezentată de către toate instanțele judecătorești (judecători și magistrați), care gestionează conflictele dintre persoane/ persoane fizice şi stat. Acesta asigură respectarea legilor adoptate de Parlament. Consiliul Constituțional asigură conformitatea legilor cu Constituția. Din punct de vedere administrativ, Franța este împărțită în 26 de regiuni. Prefectul din regiune reprezintă autoritatea statală. Regiunea este gestionată de un Consiliul regional ales prin vot universal direct. Regiunile sunt subdivizate în 100 de departamente ( 96 de departamente metropolitane și 4 departamente d’aoutre mer). Prefectul departamentului reprezintă autoritatea statală. Departamentul este administrat de un Consiliu General, ales prin vot universal direct . Consultând site-ul: www.service - public.fr. se va putea identifica organizarea administrativă. 2. Care sunt reglementările privind veniturile şi impozitarea? În Franţa orice persoană care beneficiază de un venit trebuie să plătească si taxe. Aceste taxe nu sunt deduse la sursă. Plătitorii de taxe trebuie să-si declare veniturile obţinute în anul anterior. Astfel, venitul obţinut în 2013 trebuie să fie menţionat într-o declaraţie de venituri care va fi restituită Oficiului de impozitare din regiunea de rezidenţă înainte de 31 mai 2014. Declaraţia de venituri poate fi transmisă pe hartie sau electronic de pe siteul autorităţilor de impozitare. Această declaraţie trebuie completată de persoanele care: - au peste 18 ani, - au domiciliul in Franţa, - locuiesc în Franţa impreună cu familia, - îşi au reşedinţa în Franţa, - desfăsoară activitatea principală în Franţa, - principalele interese economice sunt în Franţa. Mai multe informaţii puteţi obţine consultand site-ul: www.impots.gouv.fr . Calculul impozitului. Impozitul este calculat pe baza venitului global net care se obţine după deducerea cheltuielilor profesionale şi ale cotizaţiilor de securitate socială. Alte 35 sume (pensii alimentare, angajarea unui salariat la domiciliu, donaţii) sunt de asemenea deductibile. Calculul impozitului brut se face ţinând cont de situaţia familială (situaţia personală a contribuabilului, numărul de persoane aflate în întreţinere) şi prin aplicarea unui barem progresiv asupra tranşelor de venit. În plus faţă de taxele pe venit, taxa de rezidenţă se plăteşte de orice persoană care are o locuinţă în Franţa. Suplimentar, proprietarul va plăti şi o taxă funciară, stabilită în funcţie de mărimea locuinţei. În cele din urmă, bunurile şi serviciile sunt supuse TVA-ului (taxei pe valoare adăugată). Valoarea TVA-ului este de 19.6% din preţul bunurilor, dar anumite sectoare au TVA mai mic (de exemplu pentru reabilitarea locuinţelor – îmbunătăţiri, retehnologizări, întreţinere – care au fost construite cu mai bine de doi ani în urmă şi pentru cărţi, cărora li se impune un TVA de 5,5% sau de 2,1% - pentru anumite medicamente, anumite publicaţii). 3. Care este costul vieţii? Costurile variază în mod considerabil de la o persoană la alta, în funcţie de statutul social. In continuare sunt prezentate, cu titlu orientativ, cateva din cheltuielile zilnice care pot fi realizate: Cazare. Intr-un campus universitar: între 300 EURO şi 600 EURO pe lună în funcţie de tipul de cazare. În general, chiriile sunt mai ridicate cu 36%, în Paris decât în afara oraşului. Cheltuieli zilnice. Preţul variază în funcţie de zonă. Un bilet metrou/autobuz 1,7 EURO Un bilet la cinema 12 EURO Un timbru postal, tarif normal 0,75 EURO Un sandwich 3,5-5 EURO Un meniu la restaurant 12-20 EURO 5. Cum este reglementat sistemul sanitar? Statul francez are rolul principal in ceea ce priveste administrarea sistemului de sănătate direct, sau prin servicii externalizate: -Este responsabil pentru aspecte generale privind sănătatea: prevenirea bolilor, monitorizarea sănătăţii, combaterea bolilor şi problemelor majore (dependenţa de droguri, alcoolismul); -Pregăteste lucrătorii din domeniul sănătăţii, monitorizează standardele de calitate cu privire la facilităţile de îngrijire medicală şi producţia farmaceutică; supervizează Agenţiile Regionale de Spitalizare; 36 -Asigură furnizarea unei îngrijiri corespunzătoare şi a structurilor de prevenţie şi stabileşte care sunt serviciile de îngrijire medicală oferite. Responsabilităţile statului cu privire la sistemul de sănătate sunt împărţite între Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Afacerilor Sociale. Instituţii de îngrijire medicală Spitalele care oferă îngrijire medicală pot fi publice sau private. Cele două sectoare sunt diferenţiate din punct de vedere al serviciilor de îngrijire, convenţiile privind munca, facilităţile, tipurile de clienţi şi convenţiile de plată. Astfel, activităţile didactice şi cercetarea sunt în responsabilitatea spitalelor publice. Acestea sunt obligate să accepte pacienţii, inclusiv pe cei care nu dispun de asigurare medicală şi se află într-o stare medical gravă. Instituţiile publice de îngrijire a sănătăţii sunt reglementate prin lege şi se bucură de autonomia administrativă şi financiară. Instituţiile private non-profit tind mai degrabă să asigure îngrijire rezidenţială pe termen mediu si lung. De asemenea există şi un număr mare de instituţii în sectorul privat, care urmăresc realizarea de profit. Clinici şi centre de tratament. Clinicile şi centrele de tratament se adresează în special pacienţilor externi. Acestea sunt conduse de municipalităţi, fonduri mutuale şi asociaţii. Mai mult, cetăţenilor francezi le sunt acordate sistematic cecuri de sănătate, ca parte a îngrijirii medicale publice, în şcoli (asistentul medical al şcolii) sau la locul de muncă (asistentul medical al companiei). Fondurile de asigurări de sănătate prevăd anumite consultaţii gratuite. Serviciile medicale de protecţie „Mama si copilul” (PMI) monitorizează sănătatea femeilor însărcinate şi a copiilor mici (nou-născuţilor). Farmacii: Preţul de producţie este stabilit pentru medicamentele care sunt eligibile pentru refinanţare din fondul de asigurări de sănătate stabilit printr-un ordin al Ministerului Sănătăţii şi Afacerilor Sociale. Prin acelaşi ordin ministerial se înregistrează medicamentele pe lista produselor eligibile pentru rambursare şi se determină suma refinanţată. Schema generală de asigurări de sănătate acoperă angajaţii, şomerii, studenţii, interpreţii şi autorii. Sunt acoperite şi persoanele care se află în îngrijirea unei persoane asigurate, dacă acestea nu desfăşoară activităţi lucrative sau nu sunt înregistrate în unul din sistemele obligatorii de securitate socială. Persoanele aflate în întreţinere sunt soţul/soţia, partenerul de viaţă, partenerii legaţi printr-un acord, copii (cu vârsta până la 16 ani, sau până la 20 dacă sunt în sistemul de învăţămant). În anumite condiţii, descendenţii (în linie directă sau colaterali) şi dependenţii care locuiesc cu persoana asigurată în sistemul de asigurări de sănătate, vor fi şi ei eligibili în calitatea de beneficiari. Persoanele asigurate primesc de la CPAM (Casa Primară pentru Asigurări de Sănătate) un card ‘Vitale’; acesta 37 permite rambursarea rapidă a costului consultaţiei sau aplicarea clauzei terţului plătitor (asiguratul nu plăteşte partea rambursată prin asigurarea medicală). 6. Cum este reglementat sistemul de învăţământ? Sistemul educaţional francez este divizat pe mai multe niveluri: primar, secundar, vocaţional, de ucenicie şi educaţie superioară. Trebuie amintită şi formarea continuă. Copii sunt înscrişi în sistemul de invăţămant începand de la 6 pană la 16 ani. Majoritatea scolilor sunt de stat, laice şi gratuite. Şcolile private funcţionează pe baza unor contracte încheiate cu statul francez, cu condiţia adoptării şi respectării programelor impuse de Minister (în cadrul lor sunt înregistraţi 15% din elevii ciclului primar şi 20% din ciclul secundar). Există şi şcoli care nu au încheiat astfel de contracte cu statul (în cadrul lor sunt înregistraţi mai puţin de 50.000 de elevi). Datorită sistemului centralizat, şcolile din Franţa acordă diplome naţionale care au la bază programe comune tuturor şcolilor. Şcoala primară Copii pot începe să frecventeze grădiniţa de la varsta de 3 ani (copiii de 2,5 ani pot fi admişi în anumite condiţii) până la 6 ani. Grădiniţa nu este obligatorie. La împlinirea vârstei de 6 ani, copii sunt înscrişi în şcoala primară, care durează 5 ani şi presupune un an pregătitor, următorii 2 ani – CE1 si CE2 (elementari – 2 niveluri), iar ultimii 2 ani – CM1 si CM2, pentru o pregătire medie. Şcoala secundară şi colegiul/liceul Educaţia secundară începe din al 6-lea an de studiu, se adresează copiilor între 11 şi 15 ani şi se împarte în două cicluri numerotate descrescător. La finalul primului ciclu elevul primeste un „brevet de colegiu” care reprezintă prima calificare oficială acordată în sistemul şcolar. De la acest nivel elevii pot alege între ciclul de invăţămant general (finalizat cu bacalaureat) sau ciclul de învăţământ vocaţional care se finalizează în doi ani oferindu-se o diplomă (certificat de aptitudini profesionale - CAP sau brevet de cunoştinţe profesionale - BEP). Examenele de Bacalaureat sunt examene naţionale, însemnând că acestea sunt identice în toate centrele de învăţământ din Franţa. Invăţămantul superior. Educaţia superioară în Franţa cuprinde trei mari ramuri: -Institute Universitare Tehnologique (IUT). Oferă cursuri vocaţionale de specializare de doi ani, la finalul cărora se primeste diploma universitară tehnologică - DUT sau brevet de tehnician superior - BTS; 38 -Universităţile, pun la dispoziţie o paletă largă de cursuri de pregătire pe parcursul a trei ani (licenţă), patru ani (master), cinci ani (DESS sau DEA) sau opt ani (Doctorat sau PhD) -„Grandes Ecoles”(Şcoli Înalte) (instituţii de învăţămant superior competitive), precum Şcoala Naţională de Administraţie (ENA), care pregăteşte înalţi funcţionari publici, Şcoala Politehnică, care pregăteste ingineri şi oameni de ştiinţă, Şcoala de Înalte Studii Comerciale (HEC), care pregăteşte elitele în domeniul finanţelor şi al comerţului; Şcolile Normale Superioare (ENS), care pregătesc viitorii profesori. Mai multe informaţii cu privire la sistemul de învăţământ din Franţa se pot obţine consultand site-urile : www.education.gouv.fr si www.enseignementsuprecherche.gouv.fr. 7. Cum este viaţa socială şi culturală? Periodic, primăria de domiciliu, publică broşuri şi pliante referitor la activităţile socio-culturale, diferenţiate pe segmente de vârstă. La Alianţa Franceză puteţi beneficia de cursuri de franceză, de formare profesională, de informaţii pentru găsirea unei locuinţe, un restaurant, o universitate, cât şi de un spaţiu pentru desfăşurarea activităţilor culturale. Telefon : 01 42 84 90 00, site : www.alliancefr.org. Accesând site-ul Institutului Cultural Român din Paris puteţi găsi un calendar de defaşurare al evenimentelor culturale româneşti: www.icr.ro/paris, www.institutroumain.org. 8. Care sunt dispoziţiile privind viaţa privată (naştere, căsătorie, deces)? Naşterea: Naşterea trebuie înregistrată în termen de 3 zile la primăria oraşului/localităţii în care s-a născut copilul. Certificatele de naştere sunt eliberate imediat şi sunt gratuite.Toate naşterile trebuie să fie înregistrate. În cazul părinţilor necăsătoriţi, înregistrarea unei naşteri nu este echivalentul recunoaşterii legale a copilului. Astfel, o procedură voluntară de recunoaştere trebuie îndeplinită pentru stabilirea paternităţii. Pentru obţinerea unui certificat de naştere românesc, trebuie ca unul dintre părinţi, cetăţean român, să se prezinte la consulat cu urmatoarele documente, în original: - act de naştere francez al copilului („copie intégrale de l’acte de naissance”) şi traducerea acestuia în limba română de către un traducator autorizat sau extrasul plurilingv de pe actul de căsătorie, pentru care nu este necesară traducerea şi copie intégrale de l’acte de naissance; 39 - certificatele de naştere ale părinţilor (dacă unul dintre părinţi are act de naştere străin, acesta trebuie tradus), - actele de identitate ale părinţilor (CI sau paşaport), - certificat de căsătorie românesc (dacă este cazul), - hotărâri anterioare de divorţ dacă sunt pronunţate în România sau certificat de naştere cu menţiunea divorţului dacă acesta a fost pronuntat în străinatate. Căsătoria: În Franţa căsătoria civilă are valoare juridică. Cetăţenii români se pot căsători în Franţa, cu condiţia să aibă vârsta de 18 ani (sunt posibile şi derogări). Fiecare dintre viitorii soţi: - Trebuie să-şi exprime acordul; - Sa nu fie într-o relaţie de rudenie până la gradul 3, de sânge sau căsătorie (în anumite situaţii se poate acorda o dispensă de către Preşedintele Republicii); - să nu fie deja căsătoriţi sau uniţi printr-un alt mariaj de drept comun, cunoscut ca şi convenţie civilă de solidaritate sau „PACS”. Această prevedere se aplică străinilor care sunt deja căsătoriţi în ţara lor de origine. Încheierea unui contract pre-nupţial nu este obligatorie. Convenţia civilă de solidaritate (PACS) este un contract încheiat între două persoane care îşi exprimă consimţământul de a convieţui. Ambii parteneri trebuie să aibă cel puţin 18 ani. Soţii de drept comun vor locui la aceeaşi adresă. Pentru mai multe informaţii, se va contacta grefierul tribunalului din regiunea de rezidenţă. Nu există obligaţii cu privire la naţionalitate pentru a putea încheia un contract PACS în Franţa. Un contract PACS nu se poate încheia între: -Ascendenţi şi descendenţi direcţi ai unei familii; - Persoanele aflate în relaţie de rudenie până la gradul 3 (fraţi si surori, unchi şi nepoate etc.); - Persoanele aflate în relaţie de rudenie stabilite prin lege (soacră şi ginere, socru şi noră etc.); -Dacă unul dintre cei doi este deja căsătorit; -Dacă unul dintre cei doi a mai incheiat deja un PACS. Oficierea căsătoriei la sediul misiunii diplomatice Se pot oficia la Ambasadă numai căsătorii între cetăţeni români sau cetăţeni români şi cetăţeni străini, cu excepţia cetăţenilor francezi. Cetăţenii non- UE trebuie să facă dovada şederii legale în Franta. Pentru încheierea căsătoriei la Ambasadă este necesar ca unul dintre soţi (cetăţeanul român) să facă dovada reşedinţei în circumscripţia consulară a Ambasadei, prin paşaport de cetăţean român cu domiciliul în Franţa. 40 Documente necesare în vederea încheierii căsătoriei la misiunea diplomatică a cetăţenilor români: În ipoteza în care ambii soţi au naţionalitatea română: - declaraţia de căsătorie (formular); - convenţia prin care se alege regimul matrimonial şi legea aplicabilă (formular); - original şi copii după actele de identitate în curs de validitate; (paşaport sau carte de identitate) - original şi copii după certificatele de naştere ale viitorilor soţi; - dovada reşedinţei în circumscripţia consulară a misiunii diplomatice; a cel puţin unuia dintre soţi - cetăţeanul român (paşaport de cetăţean român cu domiciliul în Franţa); - certificatul medical, în original, privind starea sănătăţii soţilor, eliberat conform modelului din România (trebuie să fie inclusă menţiunea că viitorii soţi sunt apti din punct de vedere medical pentru a se căsători) - are o valabilitate de 14 zile de la data emiterii şi traducerea acestuia în limba română efectuată la un traducător autorizat; - copie după documentele de identitate (carte de identitate sau paşaport) ale celor doi martori; - sentinţa de divorţ a soţului/soţilor divorţaţ(i). Ipoteza în care unul dintre soţi este cetăţean străin prezintă următoarele particularităţi: - NU se încheie căsătorii la misiunile diplomatice între un cetăţean român şi un cetăţean francez/apatrid/refugiat în Franta; - dovada identităţii acestuia se face numai cu paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în curs de validitate la momentul depunerii declaraţiei de căsătorie cât şi la data oficierii căsătoriei; - trebuie prezentat, în plus, un document eliberat de autorităţile consulare ale statului de provenienţă a cetăţeanului străin care să ateste faptul că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de legea sa naţională şi că nu există impedimente pentru încheierea căsătoriei de autorităţile române; - cetăţenii statelor terţe trebuie să faca dovada şederii legale pe teritoriul UE (viza de lungă şedere sau drept de şedere) - cetăţenii statelor în care este permisă bigamia trebuie să facă o declaratie pe proprie răspundere în care să arate faptul că nu au încheiat o altă căsătorie.  Decesul: Decesul unei persoane trebuie înregistrat în maxim 24 de ore de la producerea acestuia, de către aparţinător, prin contactarea primăriei competente din punct de vedere teritorial. 9. Cum este reglementat transportul? Autostrăzile În Franţa reţeaua de drumuri, căi ferate şi aeriene este foarte bine dezvoltată. Transportul public este bine reglementat în oraşe. Principalele oraşe au un sistem subteran de transporturi cu trenuri (metrou) dar şi tramvaie, autobuze şi trenuri regionale. O varietate de tipuri de bilete (cu valabilitate săptămanală, lunară, etc.) sunt disponibile. În Franţa sunt 11000 km de autostrăzi care utilizează un regim de taxare. Taxa pentru autostradă se percepe pentru fiecare utilizare. Autostrăzile care necesită efectuarea unei taxe sunt prevăzute cu bariere, pentru un control adecvat al respectării regulilor de taxare. Pentru majoritatea autostrăzilor din Franţa se plătesc taxe de folosinţă: -Paris – Lyon 30,80 EURO -Paris – Lille 14,6 EURO -Paris – Bordeaux 50,7 EURO -Lyon – Marseille 22,20 EURO Limita de viteză pe autostradă este de 130 km/h, iar pe şoselele naţionale este de 90 km/h. Transportul public Majoritatea oraselor mari dispun de reţele de autobuze, tramvaie, metrou şi trenuri subterane (banlieu). Informaţii suplimentare pot fi consultate şi pe site-urile: -www.ratp.fr -www.tcl.fr (Lyon) -www.rtm.fr (Marseille) -www.infotbc.com (Bordeaux) Mijloacele de transport în comun funcţionează după un program săptămânal afişat, fiind detaliat inclusiv intervalul de aşteptare. Frecvent, se află puncte de informare RATP, de unde se pot obţine informaţii detaliate. Calea Ferată Transportul feroviar se află într-o continuă dezvoltare în Franţa. Există 29.473 km de linii de căi ferate disponibile pentru traficul comercial, din care 1881 km sunt reprezentaţi de liniile de căi ferate pentru trenuri de mare viteză (TGV). TGV-ul permite legături foarte rapide între principalele oraşe din Franţa. Distanţa Paris - Lyon se parcurge în 2 ore, de la Paris la Lille într-o oră, de la Paris la Bordeaux şi de la Paris la Marseille în 3 ore. SNCF gestionează transportul călătorilor. Preţul călătoriei depinde de perioada aleasă şi de momentul cumpărării biletului. În general, cel mai bun preţ se obţine dacă se achiziţionează biletele cu mult timp înainte de călătorie. Mai multe informaţii pot fi consultate pe www.voyages-sncf.com . 42 Transportul aerian: In apropierea Parisului se află : Aeroportul Paris-Charles de Gaulle – Principalul aeroport internaţional din Paris; Aeroportul Orly –considerat al doilea aeroport internaţional din Paris; Aeroportul Beavais –Tilé –utilizat de companiile low-cost; Aeroportul Paris –Le Bourget –primul aeroport al oraşului; Aeroportul Chalon Vatry Airoport- situat la Chalons en Champagne, folosit pentru transportul marfurilor. E. Asigurările sociale: 1. Cum este reglementat sistemul naţional de asigurări sociale? Sistemul de securitate socială din Franţa: În Franţa există mai multe sisteme obligatorii de securitate socială: -Regimul general pentru angajaţi, care acoperă aproximativ 80% din populaţie, este gestionat la nivel naţional de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru lucrătorii salariaţi (CNAMTS) şi la nivel local de casele regionale, CRAM şi CPAM. -Regimul pentru lucrătorii independenţi, pentru profesiile liberale, care acoperă aproximativ 6% din populaţie; -Regim pentru agricultură, pentru cei care îşi câstigă existenţa din agricultură. Acoperă aproximativ 9% din populaţie, este gestionat de MSA – Mutualité Sociale Agricole; -Regimul pentru pensii suplimentare ARRCO şi AGIRC – sunt obligatorii pentru toţi salariaţii din regimul general sau regimul agricol. Regulamentul general pentru angajaţi: prin acest sistem se acoperă indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă, maternitate, accidente de muncă, somaj şi pensia pentru limită de varstă, de urmaş, ajutorul de deces şi alocaţia familială. În momentul începerii prestării unei activităţi lucrative în Hexagon, angajatorul va înregistra contractul la URSSAF (Organismul administrativ responsabil pentru colectarea contribuţiilor sociale şi alocaţiile familiale). Acest organism gestionează diversele sisteme de securitate socială şi indemnizaţia de somaj. Contribuţiile de securitate socială variază în funcţie de venitul angajatului şi sunt deduse direct de la sursă. Astfel, o parte din contribuţie provine de la angajator şi o altă parte este dedusă din salariul lucrătorului. Odată înregistrat, lucrătorul va primi un certificat de înregistrare în sistemul de securitate socială (având un număr personal de securitate socială şi un card „Vitale”). Cardul Vital se obţine de la CPAM -Caisse Primaire d’Assurance Maladie. Asigurarea de boală (boală, maternitate, îngrijiri) Accesul la sistemul de asistenţă medicală 43 a. Cardul de asistenţă medicală informatizat (Cardul Vital) Cardul de asigurare medicală sau Cardul Vital este regimul obligatoriu de asigurare medicală care prevede în principal rambursarea unui procent variabil între 35 şi 100% din costurile consultaţiilor, medicamentelor şi intervenţiilor chirurgucale. Cardul Vital se acordă tuturor persoanelor care sunt angajate, începând cu vârsta de 16 ani, precum şi familiilor acestora. b. Asigurare medicală de bază ( CMU universelle) Cetăţenii români care se află în Franţa pot solicita asigurare medicală universală, cu îndeplinirea următoarelor condiţii: să nu fie angajaţi, să domicilieze în Franţa în mod stabil şi regulat precum şi să nu fie asiguraţi într-un regim obligatoriu de asigurare de boală/ maternitate. Condiţia rezidenţei stabile este îndeplinită dacă cetăţeanul român are reşedinţa în mod neîntrerupt mai mult de 3 luni şi justifică şederea pe teritoriul Franţei în mod legal (rezidenţa regulată). În situaţia în care persoana îndreptăţită nu are domiciliu fix sau locuieşte în condiţii precare, se va alege reşedinţa pe lângă un centru comunal de acţiune socială /asociaţie agreată. Chiar dacă domiciliază în Franţa stabil şi regulat, nu pot beneficia de CMU membrii personalului diplomatic şi consular aflat la post în Franţa, funcţionarii unui stat străin şi personalul asimilat, membrii de familie pe care îi însoţesc, persoanele care vin în Franţa pentru a urma un tratament medical şi cetăţenii străini titulari ai unei cărţi de sejur "pensionar". c. Ajutorul medical de stat –AME Ajutorul medical de stat este un dispozitiv de asistenţă socială care permite cetăţenilor români rezidenţi în Franta de peste 3 luni, care se află într-o situaţie nereglementată privind sejurul în Franţa (absenţa actelor doveditoare) să beneficieze de acces gratuit la servicii de sănătate. Se acordă şi copiilor acestora, persoanelor aflate în întreţinere, precum şi cetăţenilor români aflaţi în retenţie administrativă. Accesul la AME presupune acoperirea unui plafon de 100% din serviciile de sănătate şi spitalizare în caz de situaţie medicală de urgenţă (boală sau maternitate), în limita tarifelor de securitate socială, fără avansarea unor cheltuieli. Orice pacient în vârstă de peste 16 ani trebuie să îşi aleagă un medic curant care să îi supravegheze îngrijirea şi să îi coordoneze dosarul medical personal. Aceste măsuri nu se aplică în cazul copiilor. Rolul de medic curant poate fi asumat deopotrivă de un medic generalist sau specialist. Schimbarea medicului curant se poate face prin simpla transmitere a unei informări în scris către casa de asigurări de sănătate. Medicul curant actualizează dosarul medical şi este responsabil pentru prescrierea de consultări medicale suplimentare sau trimiterea către un alt medic – medicul de legătură – ori către secţia unui spital sau către un alt cadru medical (fizioterapeut, asistent etc.) Dacă medicul curant efectuează sau recomandă proceduri medicale, acestea se rambursează la rata normală întrucât beneficiază de asistenţă coordonată. Cu toate acestea, în cazul în care 44 nu a fost notificat un medic curant sau consultat direct un specialist, cheltuielile vor fi rambursate la o rată inferioară, iar costurile vor fi mai ridicate decât dacă aţi fi avut trimitere de la medicul curant. Cu toate acestea, în cazul unei urgenţe medicale, a absenţei medicului curant sau a înlocuirii acestuia, sau dacă nu vă aflaţi în localitatea de domiciliu, puteţi consulta un medic diferit de medicul dumneavoastră curant. Medicul ginecolog, oftalmolog şi psihiatru poate fi consultat direct, fără trimitere de la medicul curant. În oricare dintre cazuri, medicul consultat va specifica situaţia dumneavoastră în formularul de tratament. Plata prestaţiilor Vor fi plătite tarifele cadrului medical şi se va prezenta cardul de asigurat (Card Vital), care este prevăzut cu un COD care atestă faptul că aveţi dreptul la plata prestaţiilor. Acesta permite completarea electronică a formularelor de tratament şi trimiterea directă a datelor la casa dumneavoastră de asigurări de sănătate. Această procedură accelerează procesul de rambursare. În cazul în care cadrul medical nu dispune de echipamentul necesar pentru citirea cardului, va fi completat un formular de tratament pe suport de hârtie, care va fi transmis casei de asigurări de sănătate competente. Casa de asigurări va rambursa cheltuielile la rata aprobată. Unele proceduri sau tratamente speciale necesită acordul prealabil al casei de asigurări de sănătate. Cadrul medical vă va informa dacă este necesară obţinerea unei aprobări prealabile. Produsele farmaceutice se prescriu de către medic. De asemenea, dacă prezentaţi cardul, o parte a costurilor poate fi plătită direct de către casa de asigurări (decontare directă pentru cheltuieli farmaceutice). În acest caz, se va achita farmacistului doar partea din cost care nu este acoperită de casa dumneavoastră de asigurări de boală. Tratament spitalicesc Puteţi fi spitalizat în orice instituţie, însă, dacă este un spital privat autorizat, care nu este prevăzut în contract, veţi fi obligat să plătiţi toate tarifele în avans. După achitarea integrală a taxelor spitaliceşti, se va plăti, în plus, o sumă fixă pentru fiecare zi de internare într-un spital sau instituţie de asistenţă medico-socială (forfait journalier). Cu toate acestea, anumite categorii de persoane sunt scutite de plata sumei forfetare, iar din acestea fac parte femeile în ultimele patru luni de sarcină, copiii nou-născuţi, copiii cu handicap, tinerii cu handicap care frecventează instituţii specializate pentru educaţie sau formare profesională, persoanele tratate în urma unor accidente de muncă sau boli profesionale şi beneficiarii asigurărilor universale de sănătate. 2. Care sunt prevederile privind asigurarea de şomaj? 45 Oricare persoană care şi-a pierdut locul de muncă poate beneficia fie de indemnizaţia de şomaj, dacă a mai lucrat, şi-a plătit contribuţiile, sau a contribuit la schema de solidaritate finanţată de la stat. Indemnizaţia de şomaj implică două instituţii publice, Assedic (Oficiul pentru Indemnizaţia de Şomaj) şi ANPE. Cetăţenii români aflaţi în căutarea unui loc de muncă se pot înregistra la o agenţie Pole-Emploi, prin prezentarea unor documente de identificare. În plus, persoanele care doresc să obţină un sprijin pentru întoarcerea în activitate, (‘ARE’) vor prezinta şi următoarele documente : - Unul sau mai multe certificate de la angajatori; - O copie a cardului de înregistrare în sistemul de securitate socială; - Un extras bancar sau poştal. Odată înregistrat, Pole-emploi va furniza solicitantului de loc de muncă un card pentru solicitanţii de locuri de muncă. Pentru a primi indemnizaţia de şomaj, sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiţii: -Să fi lucrat pentru cel puţin 4 luni în ultimele 28 de luni (sau 36 de luni dacă persoana are peste 50 de ani); -Să fie înregistrat în calitate de şomer/solicitant de loc de muncă la Pole-emploi; -Să nu-şi fi părăsit locul de muncă în mod voluntar, cu excepţia demisiei legitime; -Să aibă sub 61 de ani; -Să fie apt de muncă din punct de vedere fizic; -Să caute activ un loc de muncă (vor fi chemaţi în fiecare lună la Pole-Emploi pentru a verifica dacă îndeplinesc această cerinţă). Alocaţia de sprijin/ajutor În funcţie de perioada contributivă, şomerii pot beneficia de indemnizaţia de întoarcere la muncă ‘ARE’ pentru o perioadă de maxim 24 de luni (36 de luni pentru persoane care au peste 50 de ani). Cuantumul alocaţiei de şomaj Valoarea brută a indemnizaţiei de somaj corespunde uneia dintre următoarele sume: 57,4% din SJR – salariul zilnic de referinţă sau 40,4% din SJR la care se adaugă 11,04 EURO pe zi. Se aplică prevederi speciale pentru persoanele care au peste 50 de ani, pentru lucrătorii sezonieri şi aceia care nu au un loc de muncă stabil. Prin intermediul sistemului/schemei de solidaritate este asigurată plata unei alocaţii pentru trei categorii de şomeri: -Şomerul pe termen lung care nu mai este eligibil pentru a primi indemnizaţia de şomaj; -Solicitanţii de locuri de muncă care se confruntă cu dificultăţi în identificarea unui loc de muncă; -Lucrătorii din sectorul privat care pot dovedi că au contribuit timp de 160 de trimestre (echivalentul unui trimestru reprezentand trei luni) la sistemul de pensii. 46 Alocaţia de solidaritate specifică (ASS) este rezervată solicitanţilor de locuri de muncă ale căror resurse individuale sau comune nu depăşesc pragul de 598,40 EURO de persoană şi, respectiv, 1196,80 EURO pentru un cuplu. Calcularea valorii unei indemnizaţii fixe are la bază venitul persoanelor vizate. Informaţii suplimentare pot fi obţinute consultând site-ul www.poleemploi.fr. 3.Care sunt prevederile privind prestaţiile familiale şi de maternitate Cetăţenii români pot beneficia de alocaţii pentru copiii pe care îi au în întreţinere dacă dovedesc şederea legală pe teritoriul francez.Cu titlu de exemplu, o familie cu patru copii beneficiaza de 450 de euro alocaţii lunare la care se adaugă o alocaţie de 180 de euro pentru ficare copil sub trei ani; valoarea alocaţiei pentru naşterea copilului este de 900 euro. Instituţia responsabilă - Caisse Nationale d’Allocations Familiales, site : www.caf.fr. Când aveţi dreptul la prestaţii de maternitate sau paternitate? Persoana îndreptăţită (sau persoana asigurată în a cărei asigurare sunteţi inclus) trebuie să fi fost asigurată timp de cel puţin 10 luni înainte de data preconizată a naşterii şi trebuie să prezinte dovezi ale faptului că, la data presupusă a concepţiei sau la începerea concediului prenatal, criteriile de eligibilitate pentru rambursarea costurilor de asistenţă medicală şi a alocaţiei zilnice prevăzute de asigurarea de boală erau îndeplinite. Ce se asigură? Asigurarea de maternitate acoperă toate costurile legate de perioada de sarcină şi de naştere şi oferă prestaţii în numerar pe durata concediului prenatal şi postnatal al mamei, concediului de adopţie al mamei/ tatălui şi a concediului de paternitate. Asigurarea de maternitate acoperă toate costurile legate de sarcină, fără aplicarea unei contribuţii a pacientului (ticket modérateur). Prestaţiile acordate agricultorilor şi persoanelor care desfăşoară activităţi independente din afara sectorului agricol sunt identice celor acordate în cadrul regimului general. Asistenţă medicală Aveţi dreptul la acoperirea în proporţie de 100% a costurilor legate de sarcină, naştere şi consecinţele acestora, cum ar fi: cheltuielile medicale, farmaceutice şi de spitalizare, costul examinărilor aferente supravegherii medicale a sarcinii şi consecinţele sarcinii (examinări obligatorii prenatale şi postnatale). Alocaţie zilnică Prestaţiile în numerar se acordă în cazul încetării oricăror activităţi profesionale. Mama este obligată să beneficieze de un concediu de cel puţin opt săptămâni şi are dreptul la 16 săptămâni (în principiu, şase săptămâni înainte de naştere şi zece săptămâni după 47 aceasta) şi, începând cu cel de-al treilea copil, la 26 de săptămâni. În cazul unei adopţii, concediul poate fi împărţit între mamă şi tată. Perioada concediului de paternitate este stabilită la 11 zile consecutive sau 18 zile consecutive în cazul unei naşteri multiple. Perioada concediului de adopţie este stabilită la 10 săptămâni sau 22 de săptămâni în cazul unei adopţii multiple. Cuantumul alocaţiei zilnice este reprezentat de media câştigurilor zilnice din ultimele trei luni, sub rezerva plafonului de securitate socială. Acesta nu trebuie să fie inferior unui anumit prag minim. Contribuţiile obligatorii prevăzute de lege şi stabilite prin contract şi contribuţiile sociale generale sunt deduse. De asemenea, agricultorii şi persoanele care desfăşoară activităţi independente din afara sectorului agricol pot solicita prestaţii în numerar de maternitate sau paternitate. Acestea pot lua forma unor alocaţii fixe sau zilnice. Pentru formalităţi şi documente necesare, puteţi contacta Casa Primară de Asigurări de Sănătate şi Casa de Alocaţii familiale. Cum se obţin prestaţiile de maternitate şi paternitate? Pentru a obţine prestaţii de maternitate în numerar, se va prezenta CPAM o adeverinţă medicală care să ateste sarcina. Alocaţiile familiale În situaţia femeilor gravide, costul consultaţiilor prenatale obligatorii care au loc după notificarea angajatorului cu privire la sarcină este acoperit în totalitate în conformitate cu plafoanele de bază ale asigurării de sănătate. Incepand cu a 6-a lună de sarcină, îngrijirile medicale sunt acoperite 100%. Concediul de maternitate durează cel puţin 16 săptămani pentru o singură naştere şi 34 de săptămâni pentru o naştere multiplă. În perioada de concediu, persoana asigurată beneficiază de o indemnizaţe zilnică de maternitate corespunzătoare venitului zilnic care se calculează în baza venitului obţinut în ultimele trei luni care au precedat concediul prenatal. Valoarea indemnizaţiei zilnice este de minim 8,64 EURO şi de maxim 76,54 EURO. La 1 ianuarie 2004 a fost introdusă o nouă indemnizaţie în Franţa, intitulată PAJE (indemnizaţia de bun venit pentru copil/copii) care constă într-un un ajutor oferit la naştere sau în momentul adopţiei unui copil, o indemnizaţie de bază, pentru creşterea copilului (pentru copii crescuţi în creşă sau de o bonă) şi un bonus suplimentar pentru persoanele asigurate care îşi reduc programul de lucru sau renunţă la serviciu pentru a-şi putea creşte copilul. Aceste indemnizaţii se acordă în funcţie de venit. Mai mult, persoanele asigurate care au în întreţinere cel puţin doi copii, care au sub 20 de ani, sunt 48 eligibile pentru o alocaţie familială în valoare de 119.13 EURO pe lună indiferent de venitul acestora (această sumă creşte în funcţie de numărul şi vârsta copiilor). 5. Cum este reglementat sistemul naţional de pensii? Pentru a obţine o pensie pentru limită de vârstă, trebuie să încheiaţi o perioadă minimă de asigurare şi să îndepliniţi condiţia de vârstă: aceasta creşte treptat de la 60 la 62 de ani (în 2018) şi, dacă nu este îndeplinită condiţia referitoare la perioada contributivă, de la 65 la 67 de ani (în 2022); totuşi, pentru lucrătorii cu perioade de asigurare mari se aplică prevederi speciale. Dreptul la pensie începe de îndată ce contribuţiile achitate sunt suficiente pentru a asigura aprobarea a cel puţin un sfert din asigurare. Un sfert din asigurare este atins atunci când persoana asigurată are o remuneraţie egală cu cuantumul a 200 de ore din salariul minim. În cadrul regimurilor de pensii suplimentare, se aplică aceleaşi reguli privind vârsta de pensionare. Asigurarea privind pensia pentru limită de vârstă se aplică persoanelor salariate din sectorul privat care beneficiază de o prestaţie de bază în cadrul regimului general sau al regimului agricol şi de o prestaţie suplimentară plătită de instituţiile care fac parte din AGIRC şi ARRCO. Afilierea la regimul suplimentar este obligatorie. Persoanele care desfăşoară activităţi independente beneficiază, de asemenea, de regimuri de bază şi suplimentare obligatorii. Pensiile de bază plătite în cadrul regimurilor pentru meşteşugari, comercianţi cu amănuntul, producători şi pentru agricultori sunt echivalente cu cele plătite în cadrul regimului general. Ce se asigură? Pensia pentru limită de vârstă este calculată pe baza a trei factori: -câştigurile anuale medii (25 de ani cu cele mai ridicate venituri), - rata pensiei (între 27,5% şi 50%) - situaţia contribuţiilor în cadrul regimului. Câştigurile anuale medii se calculează pe baza celor 25 de ani cu cele mai ridicate venituri în cazul unei persoane asigurate născută după 1947. Între 60 şi 62 de ani, pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă integrală (50%), trebuie să fi acumulat între 160 şi 165 de trimestre într-unul sau mai multe regimuri de pensii de bază (160 de trimestre pentru persoanele asigurate născute înainte de 1949; 165 de trimestre pentru persoanele asigurate născute în 1954). Se acordă automat o pensie la o rată de 50%, indiferent de perioada de asigurare, atunci când persoana asigurată împlineşte vârsta de 65 ani (se aplică până la 67 de ani). În cazul în care se continuă activitatea deşi sunt îndeplinite condiţiile referitoare la vârstă şi perioada de asigurare pentru a avea dreptul la o pensie pentru limită de vârstă, pensia 49 de bază se va majora (cu o bonificaţie) în funcţie de numărul de trimestre suplimentare prestate. Cuantumul pensiei suplimentare se calculează pe baza unui sistem de puncte. Numărul de puncte dobândite în cadrul regimului (regimurilor) relevant(e) este înmulţit cu valoarea punctului stabilită de AGIRC şi ARRCO. Vârsta la care se plăteşte pensia este aceeaşi cu cea din cadrul regimului de bază. Cuantum minim şi maxim al pensiei Fiecare persoană asigurată a cărei pensie este calculată la rata integrală primeşte o pensie minimă, cunoscută drept minimum contributiv. Cu toate acestea, atunci când pensia este calculată la rata integrală, dar situaţia contribuţiilor în cadrul regimului este inferioară numărului de trimestre obligatorii pentru vârsta persoanei, pensia minimă se calculează proporţional în funcţie de perioada efectivă în care persoana a fost asigurată în cadrul regimului general. Pensia plătibilă nu poate depăşi un cuantum maxim fixat la jumătate din salariul cel mai mare pentru care se plătesc contribuţii. În anumite condiţii, se acordă majorări de pensie dacă: ▪ pensionarul a avut sau a crescut cel puţin trei copii; ▪ a desfăşurat o activitate în condiţii de handicap preexistent; ▪ solicită asistenţă pentru îndeplinirea activităţilor zilnice. Cum puteţi obţine prestaţii pentru limită de vârstă? Cererile de pensionarea pentru limită de vârstă se transmit Casei pentru Asigurări de Pensii şi Sănătate la Locul de Muncă (CARSAT) de la locul de reşedinţă sau Casei de Naţionale de Asigurări pentru Limită de Vârstă (CNAV), pentru regiunea Paris. Dacă locuiţi în Franţa la data depunerii cererii pentru pensia pentru limită de vârstă, se va contacta, ultima casă de pensii suplimentară pentru limită de vârstă la care aţi fost afiliat. Plata pensiei va începe după prima zi a lunii ulterioare celei în care a fost depusă cererea. Incapacitatea de muncă: Au dreptul la prestaţii de invaliditate persoanele asigurate în cadrul regimului de securitate socială a căror capacitate de muncă este redusă cu 2/3 şi care au fost asigurate timp de cel puţin 12 luni (şi pot dovedi că au desfăşurat o activitate salariată). Ce se asigură? Dacă puteţi desfăşura o activitate lucrativă, pensia dumneavoastră se va ridica la 30% din media celor mai bune câştiguri din10 ani împărţită la 10 (sau mai puţin atunci când au fost mai puţin de 10 ani), în limita unui plafon maxim. Dacă nu puteţi desfăşura o activitate lucrativă, pensia dumneavoastră se va ridica la 50% din salariul determinat conform metodei de calcul de mai sus, în limita unui plafon maxim. Dacă aveţi nevoie de 50 asistenţă din partea unei terţe părţi pentru a vă îndeplini sarcinile zilnice, pensia va fi majorată. Asistenţă medicală Persoana care beneficiază de o pensie de invaliditate, are dreptul la rambursarea costurilor de asistenţă medicală şi ale membrilor familie în caz de boală şi maternitate. În cazul titularului, se rambursează 100% din rata aprobată. Pensia de urmaş În cadrul regimului general şi al regimurilor conexe, pensia de urmaş este plătită soţului/soţiei supravieţuitor/supravieţuitoare în vârstă de cel puţin 55 de ani (pensia de urmaş efectivă, pension de réversion) sau sub 55 de ani (pensia de invaliditate pentru văduv/ă, pension de veuf ou de veuve invalide). Unele regimuri speciale şi suplimentare conţin dispoziţii potrivit cărora urmaşii pot solicita, în anumite condiţii, prestaţii. O pensie de urmaş acordată pe baza evaluării resurselor se plăteşte soţului/soţiei supravieţuitor/supravieţuitoare sau fostului/fostei soţ/soţii în vârstă de cel puţin 55 de ani (51 de ani dacă persoana asigurată a decedat înainte de 1.1.2009). În cadrul regimurilor suplimentare ARRCO (pentru angajaţi) şi AGIRC (pentru cadre de conducere), prestaţiile de urmaş se plătesc văduvului/văduvei care nu s-a recăsătorit, în vârstă de cel puţin 55 de ani (ARRCO) sau 60 de ani (AGIRC). Nu se aplică nicio condiţie de vârstă atunci când văduvul/văduva este invalid(ă) sau are doi copii în întreţinere. Ce se asigură? Cuantumul pensiei de bază este egal cu 54% din pensia pentru limită de vârstă a soţului/soţiei decedat(e). Acesta este supus unei evaluări a resurselor şi poate fi plătit, până la un anumit plafon, în plus faţă de prestaţiile pentru limită de vârstă sau de invaliditate. În cazul în care văduvul/văduva este divorţat(ă), pensia se împarte proporţional cu anii de căsătorie. Pensia de invaliditate pentru văduv/ă se acordă soţului/soţiei supravieţuitor/ supravieţuitoare care are vârsta de până la 55 de ani şi suferă de invaliditate care îi reduce capacitatea de muncă sau de câştig cu 66,66%. Persoana asigurată decedată trebuie să fi primit sau să fi avut dreptul la o pensie pentru limită de vârstă sau de invaliditate în momentul decesului. Cum se pot obţine prestaţiile de urmaş? Cererile pentru pensiile de urmaş şi pentru pensia de invaliditate se transmit Casei pentru Asigurări de Pensii şi Sănătate la Locul de Muncă (CARSAT) aferentă locului de domiciliu sau Casei de Naţionale de Asigurări pentru Limită de Vârstă (CNAV), din regiunea Île-de-France. Plata pensiei va începe după prima zi a lunii ulterioare celei în care a fost aprobată cererea. 51 La pensia de văduvă sau de văduv se adaugă un supliment sub forma unei sume forfetare per copil atunci când soţul/soţia supravieţuitor/supravieţuitoare are în întreţinere cel puţin un copil sub 16 ani. Pensia creşte cu 10% atunci când beneficiarul a avut sau a crescut cel puţin trei copii timp de nouă ani înainte ca aceştia să împlinească 16 ani. Alocaţia de văduvă/văduv garantează că, în anumite condiţii, soţul/soţia supravieţuitor/supravieţuitoare al/a unei persoane asigurate decedate primeşte o alocaţie temporară care îi permite să se integreze sau reintegreze profesională. Aceasta se plăteşte, timp de cel puţin doi ani, tuturor persoanelor sub 55 de ani cu resurse financiare limitate. Ajutorul de deces Prin ajutorul de deces se oferă, în anumite condiţii, o plată forfetară persoanelor aflate în întreţinerea totală a persoanei asigurate, la data decesului. Dacă nu se invocă o prioritate în termen de o lună, ajutorul de deces se plăteşte soţului/soţiei supravieţuitor/supravieţuitoare sau partenerului în temeiul unui pact civil de solidaritate sau, în caz contrar, descendenţilor, ascendenţilor sau oricărei persoane aflate în întreţinerea persoanei asigurate (concubin, partener de convieţuire etc.). 6. Care sunt prevederile privind formularele electronice?  Cele mai importante formulare E sunt:  seria A 1 - pentru detaşări în străinătate şi drepturi la prestaţii de sănătate şi de maternitate; sunt eliberate de Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP) şi de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), în funcţie de situaţie;  seria E 205 - pentru calculul şi plata pensiilor; sunt eliberate de Casele Judeţene de Pensii respectiv Casa de Pensii a Muncipiului Bucureşti (CJP/CPMB) după caz;  seria U1 şi U2 - pentru dreptul la prestaţii de şomaj; sunt eliberate de Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) respectiv Agenţia Municipală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, după caz.  seria E 112 - pentru diverse prestaţii familiale; sunt eliberate, în funcţie de conţinut, de Agenţiile Judeţene/Municipală pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, de Serviciile de evidenţă a persoanelor din cadrul primăriilor, de unităţile şcolare unde învaţă copiii lucrătorului, de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Judeţeană. 52 7. Care sunt dispoziţiile privind cardul european de sănătate? Cardul European de Asigurare a Sănătăţii reprezintă un moment important în procesul de simplificare al sistemelor de sănătate din cadrul SM UE. Introdus în iunie 2004, cardul facilitează accesul la asistenţă medicală pentru cetăţenii UE care călătoresc într-un alt Stat Membru. Mai mult, prin intermediul acestuia se asigură o rambursare rapidă şi simplificată a cheltuielilor efectuate pentru asigurarea sănătăţii în ţara gazdă sau imediat după revenirea în Statul de reşedinţă. Cardul European de Asigurare de Sănătătate este emis: -Cetăţenilor SM UE; -Cetăţenilor statelor membre ale Spaţiului Economic European (SM UE, Islanda, Lichtenstein şi Norvegia); - Cetăţenilor elveţieni; - Membrilor de familie ai celor enumeraţi, indiferent de naţionalitatea lor; -Cetăţenilor altor ţări, care sunt acoperiţi de sistemul de securitate socială într-unul din SM UE, SEE sau ai Elveţiei . Documentul portabil trebuie solicitat instituţei naţionale de asigurări de sănătate din statul de origine, înainte de a pleca spre un alt SM UE. Se recomandă deţinerea formularului de înlocuire provizorie a cardului când se intenţionează deplasarea într-un alt stat. Prin intermediul său se asigură, pe langă accesul rapid la serviciile de îngrijire a sănătăţii pe perioada unei şederi temporare într-o altă ţară, o serie de alte beneficii precum: - Facilitarea accesului la serviciile medicale; - Rambursare rapidă a cheltuielilor; -Securitatea datelor personale; - Fiabilitate sporită; - Proceduri mai simple şi rapide de obţinere a îngrijirilor medicale. 53 În general acest card tip „smart card” conţine numai informaţii de bază precum numele şi prenumele titularului, codul numeric personal şi data de naştere a acestuia, dar nu şi informaţii medicale. Certificatul provizoriu de înlocuire a cardului european poate fi utilizat pentru a putea beneficia de orice fel de serviciu medical. SM UE sunt responsabile de introducerea şi diseminarea cardurilor de sănătate. Cu toate acestea, nu poate fi utilizat în situaţia în care este folosit în mod intenţionat pentru a obţine tratament în străinătate. Scopul este de a asigura doar persoanele care călătoresc pentru o perioadă limitată de timp şi doar când se constată urgenţa şi necesitatea îngrijirii medicale pe parcursul călătoriei şi nu anterior. Atunci cand se constată necesitatea accesului la servicii medicale, tratamentul se va asigura în conformitate cu reglementările din Franţa (de exemplu dacă îngrijirile medicale de urgenţă sunt gratuite în Franţa, pacientul aflat în vizită va beneficia de îngrijire medicală gratuită în momentul prezentării formularului european de sănătate). Acest document se eliberează la cererea persoanei asigurate, pentru deplasări scurte (de maxim 6 luni). Acoperă 80% din cheluielile rezultate din acordarea îngrijirilor medicale. Certificatul provizoriu de înlocuire. In situaţia în care o persoană necesită îngrijire medicală, dar nu se află in posesia cardului său EHIC, poate prezenta ca o alternativă, un certificat provizoriu de înlocuire, care poate fi transmis cu celeritate. În România, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi Casa OPSNAJ eliberează documentul portabil. III. Informaţii despre libera circulaţie a lucrătorilor din, spre şi între statele membre 1. Intrarea pe piaţa muncii franceze a unui cetăţean român; 2. Detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării unor servicii transfrontaliere; 3. De unde pot obţine solicitanţii de locuri de muncă mai multe informaţii? 54 I. Accesul cetăţenilor români la piaţa franceza a forţei de muncă După data de 1 ianuarie 2014, accesul cetăţenilor români la piaţa franceză a forţei de muncă nu mai este restricţionat, prin impunerea obţinerii unei autorizaţii de muncă. Accesul se va realiza prin înregistrarea contractului de muncă la URSAFF. Procedura declarării prezenţei la primaria competentă din punct de vedere teritorial Potrivit prevederilor Codului francez de intrare şi sejur al străinilor şi dreptul la azil, cetăţenii UE au dreptul de şedere în Franţa pentru mai mult de 3 luni, dacă: a) exercită o activitate profesională în Franţa (în baza unui contract de muncă sau promisiune de angajare înregistrate la URSAFF); sau b) sunt înscrişi într-o instituţie legal constituită în vederea parcurgerii studiilor, unei formări profesionale şi garantează dispunerea de asigurare medicală şi resurse suficiente pentru sine şi membrii de familiei, astfel încât să nu reprezinte o povară pentru sistemul de asistenţă socială; sau c) dispun de resurse suficiente pentru a se întreţine ei înşişi şi cât şi membrii familiei sale, astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială şi au o asigurare medicală; sau d)deţin calitatea de membru de familie, copil cu vârsta sub 21 de ani, părinte aflat în întreţinere, partener, copil sau părinte al soţului, care însoţeşte un cetăţean care îndeplineste condiţiile sus-expuse. II. Detaşarea temporară în Franţa a unui salariat român Întreprinderile ale căror sedii sunt stabilite în afara Franţei pot detaşa temporar salariaţii în Franţa. În acest caz, acestea trebuie să respecte mai multe formalităţi obligatorii şi să aplice salariaţilor detaşaţi anumite dispoziţii prevăzute de Codul Muncii cu privire, mai ales, la remunerare, orele de lucru şi condiţiile de muncă. Detaşarea este temporară. Durata acesteia variază în funcţie de misiunea încredinţată salariatului detaşat, maxim 24 luni (articolul 12, titlul II din Regulamentul (CE) 883/2004). Relaţia salarială cu angajatorul trebuie să fie menţinută pe durata detaşării salariatului în Franţa. Care sunt situaţiile vizate ? Detaşarea transnaţională a salariaţilor, conform Codului Muncii (articolele L.1261-1 - L.1263-2 şi R.1261-1 - R. 1264-3), vizează ipotezele în care un angajator stabilit în afara 55 Franţa, încredinţează o misiune specifică salariaţilor săi care trebuie executată în Franţa, fiind stabilit că, odată ce misiunea a fost îndeplinită, salariaţii îşi reiau activitatea în cadrul societăţii lor originare. Regulile „detaşării transnaţionale a salariaţilor” se aplică angajatorilor din România, care sunt solicitaţi să-şi desfăşoare activitatea în Franţa în următoarele 4 cazuri : - prestare de servicii : activităţi de natură industrială, comercială, artizanală, liberală sau agricolă, realizate în cadrul unui contract, semnat între o societate prestatoare şi beneficiar. În special, sunt vizate toate operaţiile de antrepriză (sectorul de construcţii şi lucrări publice); - mobilitatea în cadrul grupului: de exemplu, leasing de personal fără obţinere de profit între întreprinderile aceluiaşi grup sau întreprinderile aceleeaşi societăţi, având drept obiectiv o misiune pe o perioadă de instruire; -leasing de salariaţi pentru lucrări temporare : o societate pentru lucrări temporare, stabilită potrivit legilor în străinătate, poate detaşa salariaţi la o societate utilizatoare din Franţa; -realizarea unei lucrări în interes propriu: de exemplu, o întreprindere stabilită în străinătate, proprietară de plantaţii în Franţa, detaşează salariaţi temporar pentru a executa lucrări specifice. Angajatorul stabilit în România trebuie să desfăşoare o activitate semnificativă în ţara de origine, pentru a putea trimite în Franţa salariaţi detaşaţi. Dacă se dovedeşte că întreprinderea prestatară desfăşoară o activitate regulată, stabilă şi continuă în Franţa, trebuie să se stabilească în acest stat, iar salariaţii săi vor respecta regulile Codului Muncii în totalitate. Chiar dacă durata prestaţiei poate varia în funcţie de importanţa sarcinii de îndeplinit de la o zi la mai multe luni, detaşarea trebuie să păstreze un caracter temporar ! În Franţa, practicarea anumitor profesii este reglementată : medicii, arhitecţii, şoferii de taxi, experţii contabili, activităţile de asigurări, de pază. În cazul detaşării salariaţilor, întreprinderea care aparţine uneia dintre aceste profesii trebuie să poată furniza declaraţii, autorizări, documente justificative sau diplome necesare în Franţa pentru a le practica. Angajatorii şi salariaţii care doresc să obţină informaţii suplimentare cu privire la detaşarea transnaţională a salariaţilor sau care doresc să alerteze serviciile de Inspecţie a Muncii în legătură cu anumite situaţii pot contacta Direcţia Departamentală a Muncii de unde a fost executată prestarea în Franţa (DIRECCTE). Care sunt formalităţile prealabile detaşării ? 56 În România, societatea trimitatoare va obtine, anterior detaşării, documentul portabil A1 de la Casa Naţională de Pensii Publice şi formularul E 106 de la CNAS/Casa OPSNAJ. Declaraţie prealabilă obligatorie in Franţa Înainte de începerea prestării activităţii în Franţa, angajatorul trebuie să trimită o declaraţie prealabilă de detaşare la Directia Departamentală a Muncii acolo unde se va efectua prestarea (sau de la primul loc de activitate în cazul unei prestări „itinerante”), în limba franceză, prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin fax sau prin transmitere electronică. http://travail-emploi.gouv.fr/IMG/pdf/IT_300-2.pdf http://travail-emploi.gouv.fr/IMG/pdf/IT_301.pdf http://travail-emploi.gouv.fr/IMG/pdf/IT_302.pdf În lipsa declaraţiei prealabile de detaşare făcută de către angajator, se va percepe o amendă pentru contravenţii de categoria a patra (articolul R. 1264-1 din Codul Muncii) sau 750 euro maximum (cf. article 131-13 code pénal). Care sunt regulile aplicabile detaşării? Angajatorii sunt supuşi, pe durata detaşării salariaţilor lor în Franţa, regulilor franceze pentru anumite materii în mod restrictiv enumerate în articolul L. 1262-4 al Codului Muncii. Regulile franceze cuprind: -dispoziţiile legislative ; -regulile provenite din acorduri şi convenţii colective care se aplică salariaţilor francezi care desfăşoară o activitate identică cu cea desfăşurată de salariaţii detaşaţi; Angajatorii trebuie să se conformeze dispoziţiilor franceze aplicabile în materie de condiţii de muncă şi angajare a salariaţilor. ATENŢIE: Nu se aplică salariaţilor detaşaţi dispoziţiile legislaţiei muncii franceze cu privire la încheierea şi desfacerea contractului de muncă, reprezentarea personalului şi pregătirea profesională! Pentru aceste dispoziţii se aplică legislaţia română! În cazul unui control, ce documente pot solicita reprezentantii Inspectoratului Teritorial de Muncă din partea angajatorului? Serviciile de control sunt autorizate să solicite transmiterea imediată de către angajator a unei liste restrânse de documente, care trebuie să fie redactate în limba franceză şi să indice sumele în euro (articolul R. 1263-1 din Codul Muncii) : 57 -documentul portabil A 1, care atestă legalitatea situaţiei sociale a angajatorului şi a angajatului; -buletinele de calcul pentru fiecare salariat detaşat sau orice document echivalent (când detaşarea este de cel puţin o lună) sau orice document care dovedeşte respectarea remunerării minime; -documentul care atestă obţinerea unei garanţii financiare sau orice document echivalent (pentru întreprinderile de muncă temporară). În cazul neprezentării acestor documente se va percepe o amendă prevăzută pentru contravenţiile de categoria 3, respectiv 450 euro maximum (art. 131-13 code pénal), şi poate fi considerat un delict de obstrucţionare a rolului agentului de control, infracţiune pedepsită cu închisoare ! Care sunt recursurile ? Recursul în faţa Consiliului de conciliere a conflictelor de muncă : Articolul R. 1412-5 din Codul Muncii oferă salariaţilor detaşaţi posibilitatea de a contesta drepturile care le sunt recunoscute în faţa Consiliului de conciliere a conflictelor de muncă în jurisdicţia teritorială unde s-a efectuat prestarea lucrării. Dacă prestarea lucrării se efectuează sau s-a efectuat în locuri amplasate în jurisdicţia mai multor Consilii de conciliere a conflictelor de muncă, aceste contestaţii pot fi făcute către oricare din aceste jurisdicţii (carte jurisdictionala online: http://www.annuaires.justice.gouv.fr/art_pix/C_4_TGI.pdf ). Lucrătorii români detaşaţi pot depune contestaţii în România la Inspectoratul Teritorial de Muncă. Care sunt principalele drepturi ale salariaţilor detaşaţi? Angajatorul român trebuie să respecte regulile franceze în următoarele privinţe: - Salariaţii detaşaţi în Franţa beneficiază de libertăţi individuale şi colective întocmai ca şi salariaţii francezi; le este recunoscut dreptul la grevă; - Salariaţii detaşaţi în Franţa beneficiază de principiul nediscriminării şi egalităţii profesionale între femei şi bărbaţi (aplicarea principiului „la muncă egală, salariu egal”, care-l obligă pe angajator să asigure egalitatea remunerării între salariaţii bărbaţi şi femei aflaţi într-o situaţie identică), şi de dispoziţiile franceze în materie de protecţia mamelor, vârsta de admitere pe piaţa forţei de muncă (16 ani), orele de lucru şi programul de noapte pentru salariaţii tineri; - Orele de lucru şi concediile În Franţa, durata legală maximă de lucru este de 10ore/zi şi 48 ore într-o săptămână. Se vor aplica regulile franceze în materie de concedii anuale plătite (evaluate în funcţie de şederea în Franţa), concedii pentru evenimente familiale, concedii de maternitate, 58 concedii de paternitate. În schimb, nu se aplică regulile Codului Muncii cu privire la concediile fără plată (concedii de formare profesională şi cele de studii). Angajatorul străin: - se va afilia la organismul care se ocupa de concedii plătite (sectorul de construcţii şi lucrări publice şi divertisment), - va plăti cotizaţii în regimul de „şomaj de intemperii” (sectorul de construcţii şi lucrări publice). Sunt cazuri de exonerare a afilierii (de exemplu, în cazul dovedirii existenţei unui regim echivalent, pentru angajaţii stabiliţi în UE, EEE sau Confederaţia elveţiană). - Salariul minim Oricare ar fi durata detaşării, salariaţii detaşaţi trebuie să fie remuneraţi cel puţin în funcţie de SMIC (valoarea SMIC – salariul minim interprofesional de crestere - brut orar fixat la 9,43 euro de la 21.12.2012, cu suma lunară brută de 1.430,22 euro pentru 35 de ore de lucru pe săptămână) sau de salariul minim convenţional, dacă acesta este mai ridicat. Alocaţiile proprii detaşării (prima de expatriere, de exemplu) fac parte din salariul minim. În schimb, indemnizaţiile care acoperă costurile suplimentare din timpul detaşării (cheltuieli de deplasare, de cazare, etc.) nu intră în calculul salariului minim şi vor fi rambursate de angajator (vezi articolul R. 1262-8 din Codul Muncii). Dacă durata detaşării în Franţa este mai mare de o lună, salariaţii detaşaţi vor primi un salariu lunar şi un borderou de plată (sau orice document echivalent), tradus în franceză, care să conţină următoarele documente: - salariul datorat (inclusiv majorările pentru ore suplimentare) în euro, - perioada de detasare şi programul de lucru, - concediile şi sărbătorile legale, - condiţiile de supunere la fondurile de concedii plătite şi de intemperii, - titlul convenţiei colective aplicabile. - conditiile de punere la dispozitie (furnizare) şi garanţiile datorate salariatilor de întreprinderi care desfăşoară activităţi temporare. ASPECTE CARE SE VOR AVEA ÎN VEDERE ÎNAINTE DE A PLECA DIN ROMÂNIA Înainte de a pleca din România este recomandată îndeplinirea unor formalităţi, după cum urmează: - deţinerea unui paşaport valabil sau a unei cărţi de identitate valabilă; 59 -se va contacta reprezentantul bancar pentru a-l informa cu privire la plecare şi se vor solicita informaţii cu privire la existenţa unor parteneriate între banca la care este afiliat şi alte bănci străine; - se va anunţa Poşta despre schimbarea adresei de reşedinţă, pentru a fi trimisă corespondenţa la noua adresă; - se va contacta organismul de securitate socială pentru înregistrarea într-un sistem de securitate socială din Franţa. -se va asigura că beneficiază de locuinţă (temporară) şi că dispune de suficiente resurse financiare pentru a-şi putea asigura primele 3 luni de rezidenţă în Franţa. IV. Mai multe informaţii pot fi obţinute consultând instituţiile competente A.ÎN FRANŢA : Direcţia regională a întreprinderilor, concurenţei, consumatorului, muncii şi ocupării :http://direccte.gouv.fr/ Pole- Emploi http://www.pole-emploi.fr/informations/-@/sites_utiles/ www.urssaf.fr Pole Emploi pentru solicitanţii de locuri de muncă– 3949 Prefecture de Police Telefon : 0 891 01 22 22 (serveur vocal, 0,225 € la minute) Standard : 01 53 71 53 71 / 01 53 73 53 73 (24h/24 et 7j/7) Email : courriel.prefecturepoliceparis@interieur.gouv.fr Ministerul Muncii, Ocupării, Formării Profesionale şi Dialogului Social http://travail-emploi.gouv.fr/ Adresă :101, rue de Grenelle, 75007 PARIS 07 Telefon : 01 44 38 38 38 Biroul de legătura/Instituţia competentă pentru supravegherea condiţiilor de muncă şi ocupare vizate de articolul 4 din Directiva 96/71/CE Direcţia relaţilor de muncă (FRANŢA) Adresa : 39-43, quai André, Citroën 75739 Paris cedex 15 Telefon : +33 / 1 44 38 34 63 Fax : +33 / 1 44 38 29 76 Web : www.travailemploisante.gouv.fr de la directive 96/71/CE 60 AMBASADA ROMÂNIEI LA PARIS BIROUL ATAŞATULUI PENTRU PROBLEME DE MUNCĂ ŞI SOCIALE ADRESA : 5, rue de l'Exposition, 75343 Paris cedex 07 Telefon: 01.47.05.29.37, interior 252 Fax: 01.45.56.97.47 e-mail: roxana.iliescu@amb-roumanie.fr website: http://paris.mae.ro/ B.ÎN ROMÂNIA: Ministerul muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice ADRESA: Strada Dem I. Dobrescu, nr. 2-4, sector 1, Bucureşti TELEFON : 021.313.62.67, 021.315.85.56 E-MAIL: relatiicupublicul@mmuncii.ro Website:http://www.mmuncii.ro/j3/index.php/ro/ Casa Naţională de Pensii Publice ADRESA: Strada Latina nr. 8, Sector 2, Bucuresti Telefon: 021/316.94.08; 08 00 826 727 Website/http://www.cnpas.org Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă ADRESA :Strada Avalansei, nr.20-22, sector 4, Bucuresti 040305 Website:http://www.anofm.ro Email: anofm@anofm.ro Telefon/Fax: 021.303.98.31,021.303.98.38 Agenţia Naţională de Plăţi şi Inspecţie Socială ADRESA: Şoseaua Panduri nr. 22, Sector 5, Cod poştal : 050659, Bucureşti Tel : 021 - 313.60.47 Fax : 021 - 313.60.98 Adresă e-mail : anps@prestatiisociale.ro Adresă site : www.prestatiisociale.ro Inspecţia Muncii ADRESA : Strada Matei Voievod, Nr 14, Sector 2, Cod 021455 Bucureşti TELEFON : + 40 / 21 302 7056, +40/745 121 515 FAX : +40 / 21 302 7055 Persoane de contact : Doamna Daniela Geormaneanu şi Domnul Eduard Nicolau e-mail : daniela.geormaneanu@ inspectmun.ro eduard@inspectmun.ro 61 Informatii Suplimentare Adresaţi o întrebare serviciului Europe Direct (00800 6 7 8 9 10 11) Rezolvaţi problemele pe care le întâmpinaţi în relaţia cu administraţiile naţionale prin intermediul SOLVIT Obţineţi consiliere juridică prin intermediul serviciului „Europa Ta - Consiliere” Portalul EURES pentru mobilitatea forţei de muncă https://ec.europa.eu/eures/.jsp?catId=3&acro=eures&lang=ro REFERINŢE  Codul intrării şi sejurul străinilor şi dreptul la azil- articolele L121-1 à L121-3, L122-1 à L122-3, R121-4 à R121-9, R121-13 à R122-3 şi R122  Circulara din 10 septembrie 2010 privind condiţiile exercitării dreptului de sejur al cetăţenilor europeni şi membrilor familiilor lor  Comisia Europeană : http://ec.europa.eu/index_ro.htm  http://vosdroits.service-public.fr/particuliers  http://www.prefecturedepolice.interieur.gouv.fr/  http://www.mae.ro/bilateral-relations/1701#813  Elementele cuprinse în ediţia prezentată au caracter orientativ şi general  Pentru informaţii punctuale se recomandată contactarea organismelor cu competenţe în domeniile de interes.